Muzica
 


A V Petrea - Balada câinelui vagabond

Acorda o nota acestei creatii :
( 1 vot )

Dumnezeu m-a înzestrat cu tot ce am nevoie:
Colţi albi din oţel pur-sânge, blană albă cu
pete negre şi dispuse artistic, lătrat dur şi
cuceritor; în fine, am tot ce-mi trebuie pentru
a supravieţui în mahalaua unde căţeii m-au
ales împărat şi din care am plecat imediat
ce am auzit vestea…
Da, e greu să vezi cum nişte corcituri care ar
fi trebuit să devină de mult lupi te laudă din
interes, îţi ling labele, doar cu scopul de a
scăpa ei de prima piatră primită de la
vânzătorii de la tarabă, deoarece, cum este
şi normal, împăratul câinilor stă în fruntea
acestora când se luptă cu oamenii, când
natura se află în război cu oraşul.
Deci, m-am supărat, am plecat, am pornit
spre centru şi am zis că nu mă mai întorc…
*
M-am transformat în om şi acum mă aflu
într-o amărâtă de comună de la marginea
unui judeţ(nu contează care!), iar sătenii
mă invită continuu să le fiu primar şi preot,
să aibă în sfârşit cine să le ia şi lor nevoile
de suflet şi de lenevie(pentru că voi trebui
să arunc cu binecuvântări şi cu bani peste
scumpii mei supuşi)…
Dilema a fost rezolvată rapid:
Ca şi câinele din mahala, mi-am
luat tălpăşiţa şi am plecat în oraşul de
reşedinţă, şi anume tocmai în centru.
La fel, mi-am zis că nu mai plec de-acolo!
*
Sunt câine din nou, e dimineaţă şi alerg
senin pe străzile din buricul oraşului.
Totul e bine şi frumos, până când un
bătrânel începe s-arunce cu pietricele
în mine;apoi un tânăr cu nişte pietre
puţin mai mari;în cele din urmă, o
mulţime furioasă mă urmăreşte cu
câte un pietroi în mână…
Unii dintre orăşeni mă privesc
dispreţuitor, alţii ironic, unii nici nu
ştiu că exist şi sufăr.
M-ascund în spatele unei staţii, dar
m-au găsit rapid şi iar a trebuit să
alerg ca disperatu’,
şi de-abia într-un târziu urmăritorii
s-au plictisit sau au obosit şi am
scăpat şi eu nevătămat.
*
Seara, m-am transformat în om;
îmbrăcat la patru ace, umblu
elegant pe stradă şi îmi caut prieteni -
centrul reşedinţei de judeţ e plin
de oameni şi, întâmplător, mulţi
vor să se împrietenească cu mine;
orice gest civilizat de-al meu li se pare
o capodoperă,
orice faptă dreaptă le unge inima
într-un mod tămăduitor,
iar mâine se aşteaptă la victorii şi
minuni de cinci stele.
¬*
Dimineaţa şi toată ziua: câine,
Toţi mahalagii şi negustorii aruncă
iar cu pietre în mine.
Înjurături, acuzaţii că am furat carne
şi invitaţii să mă întorc în mahala,
Dar eu vreau să rămân, iar spiritul
meu nu vrea să le zică celor din
centru , , pa, pa”;
Că mai am multe să le transmit prin
intermediul cozii şi lătratului,
Prin blana albă, dar nu trebuie să
uităm colţii norocului.
S-au strâns şi bogătaşii, ca să mă
acuze că le deranjez siesta,
Un moşneag care a furat o viaţă
întreagă a visat azi-noapte că i-am
muşcat vesta,
etc., etc., etc., etc.
*
Seara şi noaptea: om, intelectual,
prieten cu toată lumea,
Ziua mă strângea ura, noaptea mă
uită foamea -
E o lume dezordonată, dar frumoasă,
Fericirea încăpăţânată e însă la ea
acasă!
Mă simt legat de lume, de viaţă, de
oraş,
Dar ştiu sigur că toate astea or să fie
azvârlite dimineaţa pe făraş.
*
Şi aşa a fost: şi nu numai dimineaţa
următoare, ci, la fel, toată luna,
Iar atunci m-am gândit să arunc în
aer minciuna:
Într-o duminică, când eram câine şi
de tot oraşul blamat,
M-am transformat miraculos, în faţa
tuturor, în bărbat…
Şi să vezi atunci falsitate -
Priviri binevoitoare, capete plecate.
Unii se bâlbâie, alţii îşi prezintă cu
gura mieroasă veşnica iertare;
Dar eu ştiu că ipocrizia poate atinge o
cotă şi mai mare…

Şi atunci le transmit un scurt mesaj:
, , Câteva cuvinte seci vreau să vă dau ca
monedă,
Restul, mă refer la calităţi, o să mi le
păstrez în bagaj,
Iar cine are urechi să facă bine să şi
audă:

, , Vă credeţi mai tari ca mahalaua sau
ţărănimea,
Dar ţineţi minte de la mine: le-aţi
moştenit bine firea!
Cât despre mine, dragi oameni cu
raţiunea măiastră -
N-am nevoie de pomana sau de ura
voastră!”




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro