Muzica
 


A V Petrea - Între joc şi trudă(eseu)

Acorda o nota acestei creatii :
( 0 voturi )

După cum ştim cu toţii, jocul şi truda sunt două elemente total diferite şi relativ ireconciliabile.Privind un om care se joacă, nu ţi-ai imagina niciodată că aceea persoană ar fi capabilă cândva să se afle în postura lui Homo Fabens, adică să creeze, să lucreze îndelung şi să elimine odată pentru totdeauna jocul de pe lista preocupărilor sale… Însă, trebuie să fim conştienţi de faptul că atât jocul, cât şi munca intră în mod egal în structura personalităţii umane, completându-se reciproc şi formând cele două extreme ale existenţei omului, fie că acesta este un simplu muncitor sau un savant eminent.Homo ludens şi Homo fabens convieţuiesc deci în fiinţa fiecărei persoane… Dar cum?
Omul este o fiinţă extrem de complexă, căreia nu-i poate fi specifică doar o singură activitate.Jocul şi munca sunt principalele ocupaţii ale fiinţei umane din cele mai vechi timpuri.Nu a existat nicio perioadă în cadrul trecutului umanităţii pe timpul căreia omul să fi omis aceste două ocupaţii primordiale.Ţinând cont de aceste constatări, putem îmbrăţişa opinia conform căreia activitatea ludică şi cea creatoare au reprezentat două constante ale evoluţiei speciei umane, indiferent de loc şi de perioadă.În fine, omul care nu se joacă şi nu munceşte niciodată nu poate fi considerat într-adevăr om…
Munca, în adevăratul sens al cuvântului, este o activitate specifică doar speciei umane.Numai omul este conştient cu adevărat că trebuie să depună un anumit efort, mai mic sau mai mare, pentru atingerea propriilor sale obiective.Indiferent că acele obiective privesc producerea hranei sau satisfacerea unor necesităţi de ordin estetic sau spiritual, munca este necesară în orişicare caz şi omul este conştient de acest fapt.Dar omul nu poate munci veşnic… Truda nu poate deveni o situaţie permanentă, astfel încât este necesară existenţa unei contraponderi a acesteia. Numele acestei activităţi opusă muncii poate fi dedus din expresia latinească Homo ludens, care, tradusă în română, înseamnă , , omul care se joacă sau omul căruia îi este specific jocul”.
În opinia eseistului olandez Johann Huizinga, , , jocul este mai vechi decât cultura”.Analizând foarte atent această afirmaţie, deducem faptul că jocul este mai vechi decât însuşi specia umană, deoarece cultura este specifică doar fiinţei umane.Johann Huizinga mai afirmă că jocul poate fi întâlnit şi în cadrul lumii animale, fapt ce demonstrează întâietatea din punct de vedere cronologic a jocului faţă de muncă şi cultură.Această situaţie nu schimbă cu nimic egalitatea în importanţă a jocului şi a muncii în cadrul esenţei personalităţii umane.Ambele deţin un rol însemnat în parcurgerea firească a existenţei fiecărui om şi, de asemenea, creează un echilibru indispensabil trăirii unei vieţi armonioase.Acest fapt poate fi comparat cu coexistenţa binelui şi a răului în cadrul societăţii şi a lumii şi cu situaţia când doi rivali se tolerează reciproc.Jocul este o activitate complementară muncii şi invers…
Apare acum însă o nouă întrebare: Între joc şi trudă nu există nicio legătură, cele două entităţi sunt chiar ireconciliabile?În cadrul acestui eseu, voi încerca să dau un răspuns cât mai coerent la această întrebare, care pare oarecum dificilă şi iritabilă pentru mulţi dintre noi.Mai întâi de toate, trebuie să precizez faptul că jocul şi munca nu au o origine comună, deoarece aceste două elemente specifice civilizaţiei umane nu au apărut în acelaşi timp în viaţa oamenilor şi nu au în comun prea multe lucruri.Dar acele câteva elemente comune sunt esenţiale pentru găsirea răspunsului pe care îl căutăm… Pentru a nu vă plictisi, vom da înfăţişa doar două dintre ele.
Cel mai important dintre aceste elemente este cultura.Această componentă a civilizaţiei umane înseamnă de multe ori şi o trudă migăloasă, dar şi un joc binevenit.De exemplu, scrierea unei poezii de un mare rafinament artistic necesită de multe ori un efort amplu şi îndelungat, dar este în acelaşi timp şi un joc plăcut, în cadrul căruia literele şi ideile se îmbină în mod armonios pentru a crea o operă literară nemuritoare… Pentru cine o înţelege cu adevărat, cultura este doar un simplu joc.
De multe ori, munca poate deveni un joc, iar jocul, dacă nu-i sunt respectate bine regulile, poate deveni o trudă plictisitoare.Cel care îşi va alege o meserie corespunzătoare cu calităţile şi aptitudinile sale, va simţi la un moment dat că munca devine pentru el un simplu joc… Un joc este imediat părăsit de cei care îl practică în cazul în care regulile sunt aplicate defectuos.
Exemplele de mai sus demonstrează foarte clar faptul că jocul şi munca ar fi, fără câteva elemente comune, două elemente imposibil de asociat şi reconciliat.Truda şi jocul nu sunt întotdeauna ce par, ele sunt două fenomene complexe ce nu pot fi asociate, dar nici tratate separate.A vorbi de muncă fără a aminti de existenţa jocului ar echivala cu o eroare incalculabil de mare… Dar cei neinteresaţi de esenţa fiinţei umane nu se vor simţi deranjaţi de aceasta!
În concluzie, îmi exprim speranţa că lecturarea acestui eseu va înlătura unele nelămuriri privitoare la rolul jocului şi al muncii în cadrul civilizaţiei umane.Astfel, scopul redactării acestui eseu, acela de a analiza aceste două elemente primordiale ale activităţii umane, va fi măcar parţial atins.Reuşita mea în acest sens va putea fi confirmată doar de către opinia cititorilor…




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro