Muzica
 


A V Petrea - Timpul

Acorda o nota acestei creatii :
( 2 voturi )

Timpul
I.
Timpul este acum un moșneag, doar atât!
Străbate mereu cărările măndriei,
Explorează pas cu pas tot ce întălnește:
Dorințe, simțiri, prietenii…
Dar nu numai atât!
Le erodează, le îmbătrănește,
Le apropie, le desparte,
Le urcă spre înaltul măndriei,
Le aruncă în deznădejde…
Se vede că a îmbătrănit destul de mult…
Nu mai aude bine tănguirile oamenilor,
Nu mai vede deloc strădania lor;
Timpule, unde îți este răbdarea?!
II.
A venit sfărșitul lumii,
Universul s-a întors împotriva Timpului,
La fel și oamenii, la fel și îngerii;
Toți îi cer socoteală:
Îl invită la Judecata de Apoi…
Dar Timpul e de negăsit!
Se simte nevinovat și se ascunde;
O grotă îi este refugiu,
Un găndăcel îi este tovarăș;
Dar Timpul observă ceva:
Secundele nu mai curg,
Orele nu se mai simt,
Anii sunt complet uitați,
Pănă și el a început să pălească…
Intrând în aceea grotă,
Oamenii n-au mai găsit decăt o nălucă,
O fantomă a vechii ordini,
O rămășiță a bătrăneții…
Oamenii aceia mai știau ceva de Timp?




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro