boris ioachim - Gând în primavara

Nori albi alearga vesel pe sineala
Boltii ceresti în palid asfintit, 
Vânt cald rasufla – si-mi fac socoteala
Ca, poate, primavara a venit.

Din prag privesc cu alba plictiseala
Natura, ce-a schimbare, pare a sta…
Cu ochii grei, de-a iernii mahmureala, 
În sânul ei, pe veci, as adasta.

Demult nu-mi pasa cum trec anotimpuri…
De-i iarna sau de-i vara n-am habar, 
Doar câte-un dor ma sapa în rastimpuri –
De ce mi-e dor - nici nu mai stiu macar.

Poate mi-e dor de alte vremi, mai calde, 
Poate mi-e dor de alte înserari –
Si sufletu-mi as vrea ca sa se scalde
În sapuneala-albastra-a-altor zari.

Se plâng de vânt uscat, în cor, castanii
Si hornuri nu se afla fumegând…
O, cum m-au nins zapezile si anii -
A-primaverii soapte asteptând!

În ciripit de pasari, la chindie, 
Rasare firul verde-al ierbii, crud
Dar nu mai vreau sa stiu ce-o sa mai fie - 
Nici de speranta nu vreau sa aud.

Curând porni-voi spre alte meleaguri –
Senine, poate, n-am de unde sti…
Si altii vor veni sa stea pe praguri –
Si alte vieti, pe-aici , s-or rostui.

Cu nouri albi, zburdând pe bolta-nalta, 
Se duc si anii nostri-n zbor usor;
Din viata asta – trecem în cealalta, 
Purtând poveri de doruri ce ne dor…

Material descarcat de pe site-ul http://www.versuri-si-creatii.ro