boris ioachim - Gând în primavara Nori albi alearga vesel pe sineala Boltii ceresti în palid asfintit, Vânt cald rasufla – si-mi fac socoteala Ca, poate, primavara a venit. Din prag privesc cu alba plictiseala Natura, ce-a schimbare, pare a sta… Cu ochii grei, de-a iernii mahmureala, În sânul ei, pe veci, as adasta. Demult nu-mi pasa cum trec anotimpuri… De-i iarna sau de-i vara n-am habar, Doar câte-un dor ma sapa în rastimpuri – De ce mi-e dor - nici nu mai stiu macar. Poate mi-e dor de alte vremi, mai calde, Poate mi-e dor de alte înserari – Si sufletu-mi as vrea ca sa se scalde În sapuneala-albastra-a-altor zari. Se plâng de vânt uscat, în cor, castanii Si hornuri nu se afla fumegând… O, cum m-au nins zapezile si anii - A-primaverii soapte asteptând! În ciripit de pasari, la chindie, Rasare firul verde-al ierbii, crud Dar nu mai vreau sa stiu ce-o sa mai fie - Nici de speranta nu vreau sa aud. Curând porni-voi spre alte meleaguri – Senine, poate, n-am de unde sti… Si altii vor veni sa stea pe praguri – Si alte vieti, pe-aici , s-or rostui. Cu nouri albi, zburdând pe bolta-nalta, Se duc si anii nostri-n zbor usor; Din viata asta – trecem în cealalta, Purtând poveri de doruri ce ne dor… Material descarcat de pe site-ul http://www.versuri-si-creatii.ro