Muzica
 


Boris M. Marian. - Înainte de a muri mă duc la teatru. Eu mor zilnic şi chiar mai des.

Acorda o nota acestei creatii :
( 0 voturi )

Înainte de a muri mă duc la teatru. Eu mor zilnic şi chiar mai des.

Pe scenă intră Guță, cel fără scuză, Aureliu pornit pe rele, Păunul Socu, lasă-i norocul, Cel fără frunte, picioare scurte, Locotenescu urmat de Escu, ca Mătăluță întors la Guță, ce s-o lungească poetul Cască? Cât despre Câine, nimic de zis, astăzi şi mâine, eu iubesc acest animal lăsat de Domnul să ne înveţe bunele maniere. Iar într-o vizită am învățat că sictir cafe este o vorbă din bătrâni care trebuie respectată. De mult nu fusei în Montmartre să-mi vizitez rudele, prietenii, jucătorii de table, tablete, tablagii şi alte cele. Să merg şi eu ca omul beat, îmbrăţişând luna ori soarele, în Montparnasse, unde nimeni nu are nas, dar tupeu cât acolo, cu amicul Lautrec, minte de diamant, cu şi fără cant. Ce ştiţi voi de a batallas de amor, campo de pluma, ce? Dar ce, pedeapsa de sine miroase a bine? Nici vorbă. Cel mai mult îmi place ROTONDA din Ceşmegiu, unde discută Heliade cu Duiliu care fuse uliu, Bălcescu cu Mircea Dinescu, e normal, Alecsandri se luă după o blană gri, un nou Pegasus călcă pe roşu, plătind un milion de frăncuţi de aramă. Când Dylan, nu acela bătrânu, ci aista, fără batistă, primi un Nobel greu de tot, au leşinat unii definitiv, alţii au aplaudat frenetic. Majoritatea au îmbătrânit peste noapte. La anu vom da în Dodu. Pe Galicianu îl ştiu cu pelicanul, îl plagia cu un colţ de stea. Că şi fanul sărmanul, avu un bunic, Epifanu, născut la sicret, luna, anu, uite, de aia nu mai cetim poetry, numai Dri-dri, toamnă gri. Am fost scos afară, unde mi s-a propus un volum de opere complete de zece mii de pagini. Unii scriu şi nu publică, alţii nu scriu şi publică lunar. Când nu mă simt prea bine , zic că s-a săturat lumea de mine şi vrea vin negru. S-a ajuns la cea mai perversă şi absolută stare de vărsământ necultural. Cine a mai văzut o poezie de cinci-zece ani să ridice trei degete. S-au ridicat două.. O lipezime înaltă se prăbuşi ca o bacantă din hotelul cu trei stele de lângă Parcele. Cauţi pământ, Hyolanta, cea cu geanta plină cu geraniu furat la El Moranho, lasă, vei fii iubită şi tu într-o dimineaţă. Există o artă a nefricii, cu multe vicii, dar pielea trebuzie întoarsă pe dos, adică dosul devină faţă şi invers , spre a fi şters. Metafizic, ftizic, dar s-o ştim şi noi. Epicur, iartă-l , Doamne, nu avea probleme cu silabele slave, fiind de felul său parabolic până la embolie. Dincolo de sine este un sinus …lungime. O derivă de nimereşti în Maldive. Cuantic. Aceste este cuvântul anti-tanti-c. Cine ştie ce boală o fi avut Sisif când i-a fost plecată femeie la armată. Un fel de hârb mai strâmb. Un fel de Apollo citit de dincolo. În odaie a pătruns o comeacă de se supără şi Rostogeană. Maximus, altius, ave, flave. Doar de Karamazov nu auzirăm noi. Că era zgomot şi se auzea karamatses. Singurul care nu ştie gramatică este Dumnezeu. Ridicol fiind , s-a ascuns..Îmbătrânim atunci când necazurile nu ne maibucură. Mai rău este când nici nu ne mai întristează. Disperarea este o formă de viaţă.
În şanţurile acidului ceresc, din crăpăturauşii îndeşi tu cuvântul, din care desprins mă rostogoleam…Plumbul zorilor, suflat cu aur..lângă albul chiparos ei te-au adus… în tine, însă, din naşterespumegă celălalt izvor, pe neagra rază de comemorare te-ai aburcat la luminazilei… În roşul amurgului numele dorm, pe unul noaptea îl trezeşte şi-l duce, pipăind albe coloane, spre zidul sudic al inimii, chiar sub pini… numeluidragostei tale i se adaugă silabe…Amândouă porţile lumii stau deschise… înnoaptea scindată… purtând nesigurul verde în al tău mereu…Fiica morţii talesau frica? Gură şi sex, înconjurată cudans de-un animal aţipit… Lângă mine trăieşti, asemenea mie, ca o piatră înobrazu-afundat al nopţii… Acesta-i ţinutul unde se odihnesc cei pe care i-am ajuns Fulgii nu-i vor număra… Un cuvânt, tu ştii, uncadavru… Hai să-l spălăm, hai să-l pieptănăm, hai ochiul să i-l întoarcemspre cer. În jurul lui Celan, cam aşa se întâmplă.
Negura se culcă cutine, somn şi hrană, doar atât îmi trebuie, restul este vis. Sarea de pegene? Aur. Să bei ochii iubitelor. Vai, canibalule. Mă trezesc înainte de a fi treaz, este momentul de cumpănă. Nurisipesc un strop, cana este plină, măalină dorita rază de tomnatic soare. Înafara ta nu există alt cer. Dar cu tine am pierdut cuvântul. La început a fostNecuvântul . Aşa cred, sunt hrănit cu erezii ştiinţifice. Dar iubirea în ce domeniu al ştiinţei încape?
BORIS MARIAN MEHR




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro