Muzica
 


Boris M. Marian. - Mausoleu

Acorda o nota acestei creatii :
( 1 vot )

Mausoleu

Am să înalț un mausoleu în aer,
Într-o culoare mov și fără vaier,
Nonconformist și insipid și simultan,
Ca un proverb sau epitalam.
Să-mi fie trupul risipit în pulberi,
Suflet al meu, tu nu ai să mai suferi,
Inadecvat la viața viitoare,
Schimbându-mi cursul precum râul înspre mare,
Indiferență, pace și cadență,
O remediere la o ultimă scadență,
Un loc comun, o meditație, mixtură
Pentru durerea ce mă-mbată și mă fură,
Megalomanic, antologic, providență,
Memento mori, pace și cadență.
*******************************
Capul meu stă pe tava privirilor voastre,
Tâmplele îmi zvâcnesc ca furtuna-n fereastră,
Cum de nu pot muri după ce am scris un poem?
Înalț privirea, în jurul meu nu s-a schimbat niciu semn,
Nu mai pot citi, nici ochii să-i închid,
Lumina mă orbește, sunt ca o frunză în vid.
***************************************
Soldații s-au pierdut în mlaștinile istoriei,
Au trecut peste sârma ghimpată,
s-au ridicat pe socluri, iar eu mă *ăț încet,
de păcate mă *ăț, prin arderea lentă a unei lumânări,
unde e casa tăcerii? Cineva mi-a dat cheia,
dar nu cunosc casa, nici ușa spre nicăieri.
Sângele zvâcnește în ochi, în gură, privește-mă,
În jurul nostru este o vijelie grozavă,
Iubito, hai să ne ascundem
Sub blana uriașului urs ucis de atlanții
pe care nu i-a văzut încă nimeni.
Cum să ridic eu noaptea aceasta ca pe un munte?
Iarba e pârjolită, ochii sunt pârjoliți,
Apele se întunecă, ce vânează șarpele
Când adună veninul sub colți?
Ploaia le spală pe toate. Auzi cum bate inima Universului?
Vântul străbate creierul meu obosit,
Doar pianul mai poate aduce-alinare,
Brusc goarna Infernului năvălește în pacea bolnavă.
Oamenii aleargă, ei caută un adăpost,
Noi ne privim, tăcem, ce să vorbim?
Prea mult am vorbit într-o viață.
E vreme sărutului, este?
BMM




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro