Muzica
 


Boris M. Marian. - Spovedanii

Acorda o nota acestei creatii :
( 0 voturi )

Spovedanii
1.
O rugăciune în plin deșert,
Astfel eu scriu ceva incert,
Înving durerea, par a fi liber,
Sunt cărămidă din zona Ciber,
O iarbă scrisă de Dumnezeu,
Privim și mergem, eu, tu și eu,
Stele nu-ntreabă de tine, de mine,
bufnițe- apatice par sibiline.
2.

Un don Quijote iertător,
Aproape sfânt și muritor,
Visez mereu în alte lumi,
Unde dispar cei răi și buni? .
Nu am regrete șinu mă vait,
Tot ce-am iubit , un Edelweis.

3.

Dă-i omului pâine , îți cere carne,
Dă-i carne, îți cere haine,
Dă-i haine, îți cere trupul,
Dă-i trupul, îți cere sufletul,
Ei, aici este o problemă.
De nu cunoști drumul, caută o scuză.
Primim exact ceea ce dăm.
Educația este tot ce păstrăm.
Șoimul lovit de o săgeată,
pană de șoim reajustată.
4.

Eu am iubit o gâză mică,
visa frumos ca o furnică,
dar ea era, Ioanelor,
Din neamul scorpioanelor,
Au fugărit-o pentru desfrâu
La malul celui vestit râu
Ce-i zice Baby-Babilon,
Dar, fraților, nu-i de bonton
Să facem glume, e Afrodita,
Fermecătoare precum Perdita,
E eroină și are o splină
De care nimeni nu are vină.
Vorbește-n zece limbi odată,
Savanții lumii o tot caută,
Dar ea acum este ascunsă
În mănăstire, este tunsă,
Se roagă, Doamne, fie-ți milă,
A fost cândva și ea copilă.
BMM




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro