Muzica
 


boris marian - Contextul plecării

Acorda o nota acestei creatii :
( 0 voturi )

Contextul plecării

La miezul nopții s-au scufundat cu toții,
O torpilă, un gând rău? Cine știe?
La gara Obor era forfotă mare.
Inima are și ea o viață separată.
Te-am scos ori nu din Țara Egiptului?
Să nu ai alți zei, îți spun pentru ultima oară.
Amintești că fiecare are o zi a lui, sfântă.
Cinstește pe cei care ți-au dat viață, poți?
Să nu ucizi nici o furnică, deși sunt milioane.
Nu fura fericirea altuia.
Pe pragul cerului, aidoma orașului nostru,
șade goală sora cea mare.
Se aude șoapta stelelor.
Un flaut, un flaut, al cui?
Absurdul este în toate, deși este firesc.
Kol od ba levav pnima.
Tubal Cain, uită-l.
Viața nu este o metaforă, este viață.
La Babii Iar nu era monument, acum sunt două.
Să fii frate cu lupul din Briansk.
Tăcută-i marmura, iar trupul rece este scos cu grijă.
Voi spune toate jurămintele, doar am greșit mereu și toată viața.
Prințul din Levant iubea vânătoarea, s-a terminat chiar trist.
Nu trăi în bulion, brumează-te.
Săpunul nostru fundamental este soarele.
Cu totul altceva este poezia, eu mor aici și acum.
Tremurul meu scutură pomii.
Nici un tată nu s-a întors din război.
Pe malul Styxului am șezut și am plâns.
Apele nu au statornic drum.
Laptele negru a fost băut.
Aici ne oprim, nu dormiți, vom reveni.




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro