Muzica
 


Boris Marian - Căderea în Paradis

Acorda o nota acestei creatii :
( 1 vot )

Copacii mor precum oamenii în pustiu,
de secetă, de focul auriu,
nici câinii nu se mai opresc pentru un piss,
începe drumul către Paradis.
Acolo vravia e mult mai jucăușă,
Corbii ceremiomioși stau doar la ușă,
iar cariul și furnicile lucrează,
să roadă-n carnea înmuiată de gălbează.
În care limbă noi murim? În geamăt,
iar geamătul nu prea se ia în seamă,
tradu-l în versuri ori petrece cum dorești,
suntem la Porțile Orientului, în București.
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@

Where are you? Întreabă
schilodul înghițindu-și o labă,
se consumă singur, se violează,
iar statuia de marmură veghează.
Ce suflete moarte și vii,
sufleuri, drajeuri, sarailii,
Raiul-grădină, raiul - găină, cocoș,
Gogu și Gog, mogulul Gogoși,
tu ești precum Pendulul lui Foucault,
mă-ntrebi de ce, o știe Kalmaro,
eram un comis-voiajor, un virus,
ce ți-a pătruns în suflet ca Șekspirus,
împărăteasă- a orhideelor, mimoză,
contesa mea cea fără de nevroză.
Demonii vântului turbat din miază-noapte,
aruncă luna-n baltă pe la șapte,
eu scriu pe-un pergament prea diafan,
cu litere de ceară și șofran,
zburăm deasupra cuibului de cuci,
între tombale pietre, pruni sălbatici, cruci.
BORIS MARIAN




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro