Muzica
 


Boris Marian Mehr - Vise

Acorda o nota acestei creatii :
( 0 voturi )

Singur, în camera mea,
Mă întreb de ce nu sufăr,
Alături, lumea geme
În chinurile facerii,
Un diavol îmi ține revolverul la tâmplă,
Prefer să urlu singur,
Să nu mă audă nimeni,
O vrabie își lasă mizeria
În palma mea,
Pe umăr, un corb îmi spune,
„Ești al meu”, îmi scutur brațul,
Pasărea se înalță pe acoperișul
Palatului prezidențial.
Iau din bibliotec㠄 Romeo and Juliet”,
Declam, „ Thus with kiss I die”.
Așa a fost.
****************************
Picioarele soldatului miroseau la mari depărtări,
Râul încremenise de rușine,
Mierla se tânguia zadarnic,
Aurul zilei risipit pe coclauri,
Capetele celor vii se înclinau mai adânc.
Un muribund trecea din om în om,
Unii uitați, alții uciși cu baioneta-n beregată.
Amurgul își rechema heralzii obosiți.
Fecioarele, refugiate sub podul Mirabeau,
Căutau un adăpost cu cerșetorii laolaltă,
Un vechi cunoscut, sinucigaș de meserie,
Plutea zâmbind bonom, pălăria se umflase de apă,
Flautul cânta singur pe dealuri,
Ca oile se adună anii,
Iar dincolo, marea așteaptă, aștepta.
Când uiți un om, la fel cum l-ai ucide,
Nici frunza nu tresare, nici munții nu se prăbușesc,
Dispare omul precum ceața pe câmpie,
Purtând cu ea și cal și călăreț.
*************************************
După prima victorie, băieții au depus pasărea
la picioarele Iuliei, era chiar luna iulie,
rândunica s-a ridicat încet și a zburat.
Regula jocului nu a fost respectată.
În copilărie, mama aducea platoulla patul meu,
glazura se cam topise, Guten Morgen Fraulein ,
Kuss die Hand. Se auzea de afară.
În grajdul castelului se respiră greu.
Inerția zileleor, vuietul anilor.
Un tren roșu a trecut prin pădure.
Au rămas sute de morminte. Poate mii.
Cine mai numără stelele?
Femeie -fluture Chryidia Bellona.
Apoi au plecat cu toții și au ajuns nori pe cer.
BMM

|




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro