Muzica
 


Claudiu Românu - O, pădure amorțită...

Acorda o nota acestei creatii :
( 0 voturi )

O, pădure amorțită! De ce-ți `pleci crengile-n jos?
De ce plângi așa dramatic transmițând un gol în suflet?
Unde-ți sunt a tale păsări ce-mi erau chiar de folos
Când cântau din vocea caldă transformând sunete-n urlet?

O, pădure amorțită! Unde-ți sunt apele reci?
De ce nu mai spui nimic, de ce stai azi în surdină?
Unde este-al tău izvor, înconjurat de mii de melci?
Unde este al tău glas? Vino astăzi de m-alină!

O, pădure amorțită! De ce nu vrei să-mi răspunzi?
De ce ai muțit pe veci, de ce nu vrei să-mi vorbești?
Unde-ți este vietatea, unde-ți sunt pașii plăpânzi?
Unde este al tău foșnet care îmi spunea povești?

O, pădure amorțită! Unde ești, de ce-ai plecat?
Nu mai vrei să spui nimic din inima-ți împietrită?
De ce taci și nu-mi vorbești? Nu mă mai simt fermecat.
Nu te văd. Ai dispărut. Te-ai ascuns. Îmi ești zgârcită!

O, pădure amorțită! Cam târziu am realizat
Că nu este vina ta, n-ai știut ce se întâmplă,
Au venit cu gândul rău, au venit și te-au tăiat.
Te-au lăsat inconștientă ca o lovitură-n tâmplă.

O, pădure amorțită! Nu mai miști, nu mai respiri,
Ai rămas neobservată în imaginea ce-mi vine.
O, pădure amorțită! Nu mai văd deloc sclipiri.
Ești hârtie. Te văd din nou în desenul de pe tine...




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro