Muzica
 


Dragos Niculescu - Menestrela

Acorda o nota acestei creatii :
( 0 voturi )

Acordeon pe valuri şi rufă indulgentă,
ce lunecări de beciuri, ce vrăji duminicale,
cînd şoaricii luminii beau ceaiul cald de mentă,
cînd braconieri de paie vînd sticle reci şi goale.

Spre stupefacția ciorii, inelul e-n untură,
gravide taie frunză visînd actori cu plete,
bandajele ruşinii mai leagă cîte-o gură
şi anticari bomboane oferă blînzi la fete.

De-ar paşte cavalerii poemele din iarbă,
de-ar nimici splendoarea mizeria şi frica,
şi-ar pune la vînzare pirații fosta barbă,
Napoleon cel paşnic şi-ar dărui tunica.

Dar coastele de lapte ne dor, căruța-i veche,
să tragem, deci, la porturi, la case plutitoare,
prin veac se plimbă haite de panică şi streche,
mai buni ne-aşteaptă îngeri, pe umeri să coboare.

Cum, iată, trec prin ziduri speranțele albastre,
cum cade iar lumina prin iarna cea frumoasă,
ascundeți-vă țuica de hoți prin nişte glastre,
peste slănină trageți, somptuos, fața de masă.

Căci se urneşte clipa ca ochi de mortăciune,
mai bine de mirese, c-au angajat toți cîinii,
cînd se aprinde sarea, să explodăm alune,
spre-a şti de bani şi drumuri în palma stîngă-a mîinii.

O, Doamne, cîtă ceară topindu-se în naos,
acestor glugi cocenii le vîntură caimacul
şi uşi din balamale ies candid înspre haos,
nu fluierați cînd plouă, că sigur dăm de dracul.




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro