Muzica
 


Dragos Niculescu - Şi azi e o zi

Acorda o nota acestei creatii :
( 0 voturi )

În dimineaţa aceasta m-am trezit din somn
cu senzaţia cǎ pe lume s-a nǎscut un om
care nu îmi va spune niciodatǎ nici un cuvînt
şi cǎ la aceeaşi orǎ a murit un om care nu va
duce dincolo cu el nici o întrebare.


Cerul este închis, ca înspre ploaie.
Într-o odaie alǎturatǎ doarme încǎ poştaşul,
care de asearǎ s-a hotǎrît sǎ se lase de meserie,
cǎci de ani de zile carǎ scrisorile şi vieţile altora,
iar asta l-a uzat nervos şi fizic semnificativ.
Geanta, spune cǎ trebuie sǎ o predea, dupǎ care
se mutǎ la mine cîteva zile, pînǎ face tranziţia.


Peste un ceas şi jumǎtate voi auzi cum pe scǎrile
metalice exterioare urcǎ femeia cu laptele.
Îi voi deschide. Nu ştiu de ce cumpǎr de atîta vreme
lapte de la ea, mie niciodatǎ nu mi-a plǎcut laptele.
Sǎ îl las la prins, da, mi-ar plǎcea, iese o brînzǎ curatǎ
şi bunǎ, dar eu nu m-am ocupat de asta niciodatǎ.
Femeia va începe sǎ îmi povesteascǎ ceva, eu voi
depune eforturi sǎ par interesat, sǎ particip, deşi
nu mǎ intereseazǎ cîtuşi de puţin ce spune ea.
Voi lua laptele, voi plǎti, femeia va pleca.
Voi închide uşa.


În *înd o sǎ înceapǎ sǎ plouǎ. Oraşul se va trezi asediat de stropi înceţi şi grei de ploaie şi nu îşi va mai aduce aminte dacǎ a lǎsat vreun vis neterminat, şi îi va fi greu sǎ înceapǎ a-şi imagina vreun vis posibil.
Pisica vineţie va trece pe acoperişul din dreapta,
în cǎutare de adǎpost. Eu am sǎ pun la fiert douǎ cafele mari, cu zahǎr mai mult, şi am sǎ iau o carte sau am sǎ privesc pe geam, înspre stradǎ, case şi cer, închipuindu-mi un scenariu cît de cît articulat.
De pe scaun, geanta de piele a poştaşului aratǎ ca umerii unui om învins.


(din volumul “Duminica poemului mut”)




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro