Muzica
 


Ecaterina-Maria Sorochin - secol dur

Acorda o nota acestei creatii :
( 1 vot )

un secol dur prin mine mai trasieste
un secol mort in gloante sfarimat
batrina, corovita a mea maicuta
in sal de lina, chipul injungiat
si nu-i pe lume nu-i nici o putere
sa taci in timp si dincolo sa taci
din praf sa faci coroane de surere
sa nu ne stie lumea de saraci
si presarind destine si trecuturi
revolt in sine iarasi un alt om
lumina noastra-n flacari singerata
opreste vintul, frunzele mai dorm
ciutura sparta-n ochii umezi
in sapi de lemn bunicii sapa sorti
ciutura goala plina de hume
din care gusta viata eroi morti

asta e tara noastra dincolo hotare
dincolo ape, dincolo iubiri
ard spicele-n dogorul unui soare
plutesc in vint bezmetici trandafiri

un sol maret se naste pentru a schimbe
purtind in val aroma de mortar
rapus de-o piatra pentru a ne vinde
purtam in piept un cias sentimental
in singe curge vag, zbat pestii gura toamnei
sub struguri verzi albine vad murind
e tara mea , si lemn scrisnind in cioburi
invat sa mor cu piep incet traind

cavoul meu etern ce cu petale
desfac in lave iarasi trandafirii
iar cerbi lovesc copitele-si de piatra
in tara mea uitata omenirii

geniu mort , ramin singur luminii
etern si gol asa ma umilea
aceiasi noi pe treptele de ura
cind sub sechestru inima batea

e tara noastra , goala si saraca
saraci si noi caci asa o vedem
din noi atiti, prin lume iarasi pleaca
purtind in spate crucile de lemn
povara vietii dincolo mosie
avind un soare pasnic si tirziu
bolnava si amarita a mea maicuta
sin glod aduna spicele la briu

in tara mea nu mai adie doina
in temp de seara si flacaii mor
in hore ard si fetele in toamne
cind sita cerna ura in popor
in tara mea se scutura lin, ploua
adulmeca prin lanuri, scurtind sorti
maicuta mea saraca si bolnava
paseste lin prin santuri peste morti
si ochi-si bravi asemenea sageata
aduna negre flamuri, cusind flori
in sal de lina , apa spumegata
lipsita de iubire si feciori.

si negrul fir cu mina il imparte
si din neghine tulbura izvor
la poarta zbate inima-i sfarmata
si-n piep ii arde dor nemuritor

e tara-ea si asta-i viata noastra
cu case ca palate de argint
avem cu toti in spate patru aripi
cind pentru noi si timplul sa oprit

e tara ea cu brazi in luna plina
cu cete de femei si plai bogat
cind sa lipsit asemenea de toate
de frica si de aerul curat

si nu e nimeni sa ramina aicea
sa-ntinda-n glod crescind intre plamini
cind isi inalta codrii frunza deasa
si ard in flacari noastre radacini.




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro