Muzica
 


Erema - Când te-am văzut prima oară

Acorda o nota acestei creatii :
( 1 vot )

O, tu, fiinţă eternă
Ce te regăsesc în mine mereu
Nu mi-ar trebui nici măcar o lanternă
Căci eşti, pe-ntuneric, te văd din antreu...
Şi nu-mi trebuie să aprind nici chiar luna
Căci strigă ea singură fix ca nebuna
c-ai pus stăpânire pe mine oricum,
pe tot ce-a rămas din ce am visat
din ce am sperat iar acum...
doar pianul răsună din camera goală
iar notele strigă încet,
şi pictura din pensule-mi scrie în poală
şi sfinţii se-aud c-un bocèt...
şi parcă te-aud că-mi şopteşti în cuvinte
că timbrul ne cântă, nu buzele tale,
că flacăra arde, căldura se sinte...
că pensula face vreo două petale
fără emoţia...
şi nerăbdarea...
fără graţia...
şi toată candoarea,
aceeaşi ce-o am şi ce-o sper de când te-am văzut prima oară...
Aşa, ca-ntr-o doară...
Decembrie poate când frigul ne doare-
sau iulie poate,
când vara ne arde în coate...
În mâinile tale mici şi suave,
în marile tale gândiri ce sunt grave
căci eu n-am ştiut să privesc...
şi să doresc...
Te vedeam o prinţesă desprinsă din basme
cu straie mai ceva ca-n poveşti,
cu-n zâmbet intens şi plin de culoare
încât nu simţeam nici măcar o savoare
cum stau şi privesc ‘cum ce-mi eşti,
şi-aştept şi văd printre spasme
ce mult am greşit.

Poveştile tale sunt realitate
Şi mâinile tale se sint,
Dorinţele tale sunt de-o greutate
Şi de-o aventură fiebint’.
Iar mintea ta plină mă năuceşte
Şi nu mă compar nicidecum,
Ştiinţa ta stau… şi mă răscoleşte
Ce-aş vrea să o ştiu eu acum.

Şi când te-am văzut prima oară?
Decembrie poate… când frigul ne doare…
Sau iulie poate…
când vara ne arde în coate…




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro