Evelyne Maria Croitoru - UNEORI MĂ ZĂREAI

UNEORI MĂ ZĂREAI


Ţi-am tocit sprânceana
Stângă, 
De bărbat, încărcat de păcat.
Şi-am vrut nemurire în iubire.
Te-am subţiat.
Ţinutul, strânsul, 
L-am împletit cu plânsul
M-am rezemat, 
Cu rădăcini şi aripi, 
De tine.
Cu toată iubirea din mine.
Uneori mă zăreai, 
Înfruntând orele gri, 
Alteori, pironind secunda
Rupeai umbrele, 
Întins în coasta ploii.
Torentele spălau
Sprânceana, coasta, 
Trăitul.
Acum toamna aurie, 
Ne mângâie uşor.
Mi-e dor de sprânceană, 
De mirosul de tăcere, 
Moale, caldă, păcătoasă.

Material descarcat de pe site-ul http://www.versuri-si-creatii.ro