Muzica
 


Fabian Anton - Cîntec (41)

Acorda o nota acestei creatii :
( 0 voturi )

Erai răcit, ţin minte că tuşeai,
m-am ridicat încet să-ţi fierb un ceai
şi-n clipa aceea, cu lumină grea,
fără să vreau, mi-am aminit de ea
poate şi ea la fel ţi-ar fi-nvelit
trupul prelung, şi slab, şi obosit,
trăgînd perdeaua, ca să staţi departe
de burgul înţesat de fum şi moarte
privirea, reflectată în cercei,
s-ar fi oprit, la fel, pe sînii ei,
şi ar fi zvîcnit, agale, între voi
acelaşi vals de noapte şi de ploi
ce şi aici, în dormitor, răsună
ţi-ar fi şoptit şi ea tot noapte bună
şi la fel poate te-ar fi îmbrăţişat
uitînd că ziua-ntreagă v-aţi certat
iar tu ai fi tăcut, cum taci mereu
atunci cînd a ierta îţi pare greu
tot încercînd din minte să-ţi scoţi poate
acest aprilie, această noapte.
şi-n zori, cum se întîmplă adeseori,
de Trei Ierarhi s-ar fi izbit tot nori,
pe trupul ei cel dantelat şi fin
ar fi plutit tot franjuri de Lubin,
iar tu fi rămas tot nemişcat,
indiferent la faptul c-a plecat.

Ceaiul încet în samovar fierbea.
Fără să vreau, mi-am amintit de ea...




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro