Muzica
 


Fer Laura - Nu numai o simpla compunere...

Acorda o nota acestei creatii :
( 16 voturi )

Era o zi obişnuita , aproape obişnuita, de fapt foarte speciala :era ultima zi de şcoala, iar atunci avea loc un concurs de creativitate şi imaginatie . Eu, pornita sa cậştig , m-am gậndit toata ziulica cum sa fac, ce sa scriu, ce tema sa folosesc, pâna la urma, scriind într­un scurt timp o compunere despre toamna. Toamna mereu era anotimpul meu favorit , despre care îmi placea sa vorbesc.
In timpul concursului, a ajuns rândul meu la citirea compunerii…Îmi tremurau picioarele si simteam ca nu ma mai pot tine pe ele, mi-am pierdut glasul, dar cu o teama si cu emotie în inima, am început:
“Titlul compunerii mele este “Cele cinci simturi ale toamnei”
-V-ati gândit vreodata care este mirosul toamnei? Dar aspectul ei? Care ar fi sunetul ei? Ce gust ar avea? Ce sentimente are de împartasit si de inspirat oamenilor din jur?
De îndata ce vacanta a plecat asemeni unui stol de rândunele, toamna ne bate în poarta cu adierea unui vânt rece si cu clopotelul scolii în mâna.
Mirosul toamnei este cel mai deosebit in comparatie cu celelalte anotimpuri. În aer se simt roadele bogate care urmeaza sa fie transportate în marile hambare : mirosul merelor rumene si gustoase , ale compoturilor si dulceturilor depozitate in camari pentru iarna ce o sa vina, miros proaspat de placinta de dovleac si mere si mirosul frunzelor ruginii si umede.Dar, mirosul ce ne paraseste toamna si vine înapoi primavara este mirosul pasarilor.
Aspectul toamnei este mult mai diferit decât la celelalte anotimpuri, ea punându-si amprenta pe natura si pe vietuitoare.
Lacrimile lui septembrie au udat din nou pamântul. Acum nu se mai vad frunze verzi pe copaci, schimbându-se cu altele mai colorate. Copacii sunt pictati in mii de culori de catre talentata toamna, care combina culorile ca un adevarat artist. Diversitatea si frumusetea nuantelor vii îi farmeca pe copii, iar aceasta se citeste în ochii fiecaruia. Gradinile si parcurile s-au pierdut verdeata, toate florile ce odata ne fascinau, acum s-au ofilit , ramanând doar crizanteme. Totul pare pustiu si parasit de toata lumea, din cauza gerului crunt , ce le-a interzis oamenilor sa iasa din casele lor.
Sunetul ei este stins. Totul in jur este înecat în singuratate si întuneric. Nu se mai aud triburile pasarilor, care ne­au parasit timp de o iarna pentru a pleca în caldul sud, iar zilele tot mai umede si mai reci vestesc apropierea iernii. Din padurea trista, jefuita de vreme si atacata de singuratate, se aude câte un strigat surd de disperare catre cei care s­au dus departe si au lasat­o singura si vestejita . Gâze plapânde, amortite de frig şi speriatede zgomotele şi ecourile stranii auzite în codru, toti fii şi fiicele codrului cauta adapost şi caldura sub stratul de frunze uscate şi în grotele din padure....''
Dupa ce am terminat, am vrut sa mai ascult câteva compuneri, când , citind o colega titlul ei “La mare”, îmi aduc aminte îngrijorata ca peste trei ore avem billet la trenul spre mare. Fug în mare graba spre casa sa îmi împachetez lucrurile deoarece, înainte cu o seara a trebuit sa scriu compunerea, uitând de bagaje. Îmi arunc tot sifonierul în bagaj, pun un caiet si un pix pentru a scrie pe tren si am plecat repede.
Am pornit. Plictisita, ma uit pe geam privind cum ne indepartam de gara si gândindu-ma la vacanta care urma sa o petrec la mare.
Dupa ce a trecut putin si calatorisem déjà cincizeci de kilometrii, a început toata minunatia tarii sa mi se reflecte în ochi, iar atunci când am luat foaia de hârtie si pixul, am început sa scriu tot ce am simtit în acel moment, vazând farmecul meleagurilor noastre.
Lanuri întregi de grâu necopt miroseau a vara, iar lucratorii de pe terenurile cu grane coapte erau suflete curate si inoffensive.
Râurile si lacurile avau o sclipire uimitor de frumoasa , un albastru asemeni boltei ceresti si o apa limpede ce curgea în directia calatoriei noastre. Uitându-ma mai atent în apa, observ o multime de pesti ce încearca sa întreca trenul, înotatând cu viteza si sarind din când în când din apa.
Încetul cu încetul, soarele se duce la culcare, iar pe cer începeau sa se vada stelele si luna, cu farmecul lor aparte si care abia s-au trezit. A fost o minune pentru mine, faptul ca, în timp ce ma uitam pe geam vad cum luna începe încet sa se micsoreze. Doar câteva minute mai târziu îmi dadeam seama ca într-adevar a fost o spectaculoasa eclipsa de luna, care mi-a facut calatoria mult mai interesanta. Toata lumea din tren dormea si nu a putut vedea un asemenea miracol, doar eu ramasesem treaza , fascinata de toate lucrurile mirifice ce le vazusem pâna în acel moment.
Uitându-ma în continuare pe fereastra , somnul m-a purtat pe tarâmul lui, eu adormind si visând la o lume fascinanta a mea, unde, lucruri foarte interesante, pareau acolo penibile. Acolo, muntii erau din zahar, copacii din acadele, râurile si lacurile din limonada, pamântul era din ciocolata, iar oameni din turta dulce. Acolo în fiecare zi se mergea la hora pe lânga vulcan, se faceau consursuri si festiale si se culegeau multe fructe.
Dar, ce sa vezi, exact când eram pe punctul de a câstiga un concurs de talente, unde puteam face ce vroiam, soarele se trezi si ma trezise si pe mine, odata cu el. Dimineata aceea ne-a anuntat ca am ajuns la destinatie. Am fost nerabdatoare si neobisnuita totodata, cu mirosul si cu climatul schimbat de pe malul marii.
Am cautat cazare si am cautat si am cautat… pâna în sfârsit am gasit si îndata ce ne-am instalat acolo, împreuna cu familia, am plecat la plimbare ca sa admiram frumusetea marii.
Valurile uriase se izbeau cu putere de stânci, iar deoarece erau foarte mari ne stopeau .A urmat o furtuna foarte greu de închipuit.
Ca si cum în urma cu o seara nu s-ar fi petrecut nimic, dimineata era o vreme superba. Soarele era déjà sus în înaltul cerului, si. desi era sase dimineata, ne-am bucurat de fiecare moment petrecut acolo. Dupa ce s-a încalzit putin, am intrat în apa si nu am iesit de acolo pâna ce ne-am dus acasa…
Când stateam pe balcon, privind marea, iau hârtia si pixul în mâna si încep a-mi pune pe foaie toate gândurile si sentimentele ce le simteam profund în acel moment: simteam ca nimeni nu ma va mai putea duce acasa de acolo, ca pentru totdeauna voi sta la malul marii privind fiecare apus, ca de fiecare data, privind soarele cum rasare voi rasari si eu, dar….toate lucrurile minunate au un cusur…
Inca o saptamâna petrecuta în acelasi fel : de dimineata devreme, admiram rasaritul soarelui si stateam acolo pâna târziu, apoi veneam acasa si scriam.
A venit ziua plecarii spre casa. Îmi parea atât de rau!Ma plimbam pentru ultima data pe malul marii si nu-mi venea sa cred cât de repede au trecut aceste zile. Am sperat ca si timpul ce va urma pâna când ma voi întoarce sa fie la fel de scurt.
Am ajuns la gara si am luat trenul. Am luat caietul si am citit înca o data toate ideile mele pe timpul acestei incredibile calatorii si le-am unit într-o compunere mai frumoasa care doream sa o prezint profesorilor la etapa din concurs de la început de an scolar. Aveam de ales dintre aceea facuta la sfârsitul anului anterior si aceasta. Am ales-o pe aceasta , în ea fiind toate sentimentele pe care le-am simtit în cele mai frumoase momente din vara aceea si de care sunt legata sentimental.
Dupa concurs am aflat ca doar compunerea mea a fost câstigatoare , ceea ce afirma ca am facut o alegere corecta si ca întotdeauna dintre un razboi între trup si suflet, va câstiga sufletul.


Fer Laura Antonia
Clasa a VI-a
Scoala Gimnaziala "Gheorghe Sincai"Bobota
Judet Salaj




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro