Muzica
 


florianruse - Labirintul

Acorda o nota acestei creatii :
( 0 voturi )

Poarta, părea deschisă prostimii,
iar eu,
deja condamnat,
și-n labirintul disperării
conștient am intrat.

Prezența ta - o umbră pe coclau
ce se-apleca
încet peste buton
când electrozii carnea-mi sfârtecau
în suflet aducându-mi sadic răni.

Hai, mistuiește-mă! Nu crezi că-i timpul potrivit?
Prin tristu-ți labirint
destul am rătăcit.
Recunosc, nu-s demn de tine – altfel, te-aș fi găsit;
te-ai ascuns prea bine și-n plus, am obosit.

Te rog chiar, de acolo unde ești,
fii bună
și degrabă,
să-ncerci ca agonia să-mi oprești
cât timp mi-ești încă dragă!

Căci, inima-mi preferă să se-oprească
decât să mai consimtă cruda-ți joacă.




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro