Muzica
 


florianruse - Uitarea viciată

Acorda o nota acestei creatii :
( 0 voturi )

Uitare, -ai milă și fă ca sufletul să-mi cânte,
dar nu-n mod exagerat, ci doar așa… măcar un pic,
să pot, scăpat, cât de cât, de vise-abrupt sfârșite,
de-astă tristețe cruntă, pân' la urmă să mă dezic!

Care-o fi secretul tău, mă tot întreb, uitare,
ce te sprijină din greu, ca cel mai aprig acolit,
să respingi la nesfârșit, cu-atâta-nverșunare,
ceea ce-n astă lume, mai cu tărie-am prețuit?

Oare-i ceva-n refuzu-ți, care de fapt vădește,
o formă, din păcate, mult prea subtilă de răspuns?
Eu netrebuind decât să mă încred orbește,
în existența cert-a vreunui adevăr ascuns?

Sau poate că uitării… Dar nu, ar fi ridicol:
"Taman pe mine oare, să i se fi pus ei pată?" -
Asta chiar mi-ar arunca, speranțele-n pericol,
ne prea fiind de glumit, cu-o prostituată castă.




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro