Muzica
 


Furdui Ioana - Toamna

Acorda o nota acestei creatii :
( 0 voturi )

Nu i-am putut opri acasa
Ai mei cu totii se pierdura,
Singuratatea ne-nteleasa
Razbeste-n suflet si-n natura.

Iata-ne singuri in coliba
Pustiu e codrul, nimeni nu-i,
Si ca-ntr-un cantec iarba, iarba
A napadit pe cararui.

Pereti de birne cu tristete
Privesc la noi si pe tacute,
Noi vom pieri cu totul sincer,
Noi n-am promis sa luam redute.

Ne-om aseza la ora unu,
La trei tacuti ne-om ridica
Tu cartea. Eu cu broderia
Si-n zori, tineri, ne-om saruta.

Oh frunze, frematati, cadeti
Si umpleti voi nepasatoare,
Cupa tristetilor de azi
Cu nostalgia viitoare.

Atasament, minune, patimi
Septembrie le-o lua din gand!
Ingroapa-te-n marmur de toamna,
Incremenind, inebunind.

Esti binefacerea pierzarii
Cand viata grea ca boala trage,
Sta in curaj, cred, frumusetea
Si poate asta ne atrage!




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro