Muzica
 


Gabriel Nicolae Obreja - Glossa

Acorda o nota acestei creatii :
( 5 voturi )

În vremuri filistine, cu timpii noroioși,
Când sentimente demne, devin zaharisite,
Cerșetorim lumina, copii neputincioși,
Nemaigăsind savoarea din lucrurle finite.
Bătând fără sperantă la ușile glisante,
Deschise electronic c-o singură amprentă
Visăm la destinații și la idei pliante,
Fără s-avem vreo probă activă sau latentă.

Murim tot mai constant având destine albe,
Ne mai mințim organic că mâine va fi bine,
Voim să fim dispeceri ai timpurilor dalbe,
Găsind în rătăcire otrăvurile divine.
Privim fără privire la la planuri fără mire,
Sclipesc destule spaime în ochii lăcrimoși,
Voim să-nceapă odată un act de izbăvire,
În vremuri filistine, cu timpii noroioși.

Pe un trecut de stofă și-un viitor de cârpă,
Riscăm fără speranță, dar totuși încercăm,
Nehotărâți în toate și hotărâți în pripă,
Atenși doar la idei nimic nu conturăm.
Nu vrem să dăm obolul la certitudini reci,
Suntem tot mai privați de taine deslușite,
Suntem tot mai departe de vremurile greci,
Cand sentimente demne devin zaharisite.

În vremi de calcul sobru sau poate prea glumeț,
Tot percutăm focoase de bombe prea perfecte,
Perpetuu sclavii clipei, și-ai veacului isteț,
Contemporani cu moartea și visele defecte.
Răstălmăcim tot verbul și-l transformăm în glod,
Crezând cu disperare în zei trebuincioși,
Strigăm dup-ajutoare și stimă la norod,
Cersetorim lumina, copii neputincioși.

Suntem mereu mai mulți ți tot mai mult stingheri,
Nu mai putem cuprinde nimicul expandat,
Ai vremilor trecute voim să fim hingheri,
Discursul conștiinței e nerecomandat.
Săltăm periculos pe vârfuri de himere,
Tânjind dupa esențe de sensuri definite,
Ne confruntăm frustrant cu gânduri austere,
Nemaigăsind savoarea din lucrurile finite.

Ne tot intoxicăm cu mofturi colorate,
Covinși ca e corect, pe un gregar avânt,
Tot abordăm decizii mereu mai disperate,
Nemaiavând control pe borne de cuvânt.
Negociem cu vervă, dar fără preț palpabil,
Sătui de tratative și de idei gestante,
Stâlcim tot adevarul și-l facem permeabil,
Bătând fara speranță la usile glisante.

Valoarea absolută e demonetizată,
Spre varfuile alpine se avanta amatori,
Morala e formală și neconcretizată,
Nu mai există idoli ci numai muritori.
Nu ne dorim direcții stabil implementate,
Consolidăm constant poziția ardentă,
Pe-ntinse latifundii zac softuri încriptate,
Deschise electronic c-o singură amprentă.

Prezentul imatur se naște avorton,
Murind fără speranța de-a mai avea prezent,
Noul stăpân e noul lipit cu clei pe tron,
Cerând de-a fi privit în mod condescendent.
Slăvim necunoscutul și il legitimăm,
Privimd prin ochelarii opaci sau prea sticloși,
Stabilul perceptibil îl devalorizăm,
Cerșetorim lumina, copii neputincioși.

Impunem semafoare vorbind doar tonuri verzi,
Chiar galbenul intermitent e dictator;
Cu reguli stabilite doar pe mezi,
Ne deplasăm orbește și surd spre viitor.
Respingem cu dezgust hainuța de elev,
Facând prospecțiuni spre gândurile vacante,
La început de secol și la sfârșit de ev,
Visăm la destinații și la idei pliante.


Fără s-avem vreo probă activă sau latentă,
Visăm la destinații și la idei pliante,
Deschise electronic c-o singură amprentă,
Bătând fără speranță la ușile glisante.
Nemaigăsind savoarea din lucrurile finite,
Cerșetorim lumina, copii neputincioși,
Când sentimente demne, devin zaharisite,
În vremuri filistine, cu timpii noroioși,

Gabriel Nicolae Obreja




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro