Muzica
 


george ionita - pisoiul tarcat

Acorda o nota acestei creatii :
( 0 voturi )

E iarna. A fost o zi geroasa astazi. Zapada straluceste în lumina palida a lunii, care se arata ca un glob auriu pe cerul senin, plin de stele. Îmbujorati de frigul îndurat, copiii se întorc fiecare la casele lor, dupa joaca de astazi, cînd s-au dat pe derdelus cu saniile, s-au batut cu bulgari de zapada, au patinat... La ferestre, gerul începe sa orneze flori de gheata. Cele patru pisici nici n-au iesit afara. Toata ziua au stat tolanite lînga calorifer, au dormit si s-au spalat. Acum blanitele lor sunt curate si matasoase.
Mesterul, este un motan negru cu cea mai mare autoritate. Toate celelalte pisici îl stiu de frica. El este primul care manînca si nu-i place sa fie deranjat de nimeni. Cei imprudenti sunt repede pusi la punct, de mîrîitul lui amenintator. Florica este un pisoi patat, tare guraliv. Miauna mai mereu si vrea sa fie mîngîiat. Papion are un smoc de fire albe sub barbie, ce contrasteaza puternic cu blanita sa neagra. De aici i se trage si numele. Desi are mai mult de un an de zile si acum suge la mama lui, Lady, care de fiecare data îl alinta, lingîndu-i blanita.
Se facuse liniste afara, doar zapada se auzea scîrtîind atunci cînd cineva trecea pe trotuar. La început am crezut ca mi se pare, ca aud un miorlait afara. Nu i-am dat împortanta. Stiam ca toate pisicile sunt în casa. Dar mieunatul s-a repetat si ducîndu-ma pe hol, am vazut ca un pisoias tarcat statea cu piciorusele din fata ridicate pe usa si privea înauntru. Era zgribulit si înfometat, cu niste ochisori mici si rotunzi, care ma priveau cu insistenta.
Mi-au venit în minte vorbele unui mare scriitor roman, George Calinescu, care spunea : „Nimic nu e mai maret, decît sa vezi cum o fiinta inferioara se înalta spre noi cu ochii plini de expresie omeneasca “. Si voi sa tineti minte aceste vorbe, copii ! Sunt atît de adevarate !
I-am dat sa manînce si i-am pregatit un culcus afara, dintr-o cutie de carton, în care am pus un pulover de lîna. Am crezut ca o sa plece acasa la el, dar dimineata l-am gasit tot la usa, tremurînd. Atunci mi-am dat seama ca cineva fara suflet , îl aruncase la noi în curte. A început sa stranute si sa tuseasca. Nu l-am mai lasat afara si l-am adus si pe el în casa. Ce mai conta un pisoias în plus !
În zilele care au urmat, nu s-a miscat de lînga caloriferul cald.Statea trist, fara chef de joaca. Cînd treceam pe lînga el, se uita în ochii mei, parca vroia sa-mi spuna ceva. Îi mîngîiam blanita, iar el începea sa toarca, apoi sa tuseasca. Era foarte slabit si bolnav. Pe la miezul noptii m-a trezit mieunatul lui. L-am gasit stînd lînga usa. M-am dus si i-am dat drumul afara. S- a uitat lung la mine si a plecat pe aleea din curte. Dimineata l-am gasit înghetat, cu privirea rece, îndreptata spre usa de la intrare. Mi-au dat lacrimile. Nu trebuia sa-i dau drumul afara, sau poate asa a vrut el, sa plece, simtindu-si sfîrsitul aproape, sa nu ma faca sa sufar.
As fi putut sa îl duc la doctor... Acum era prea tîrziu, iar regretele mele tardive. De aceea voi copii, sa iubiti animalutele si cînd au nevoie de ajutor, sa i-l dati atunci cînd trebuie.
Stiu ca acum, pisoiasul tarcat ma priveste de sus, din cer si m-a iertat pentru nepasarea mea. Amintirea lui însa, o voi pastra totdeauna în sufletul meu.




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro