Muzica
 


Gerra Orivera - CEAIUL VIEŢII SAU POATE FEMEIE I

Acorda o nota acestei creatii :
( 1 vot )

* din trașeele vieții îți scriu *

încep ziua (sau poate eternitatea) cu tine femeie
și-o cană de ceai să-mi scoată frigul din oase
gura mea de bărbat troglodit prinde sălbatic efemerul de gleznă
însetează urlă pretinde sau zdrelește genunchi de
rugăciune fierbinte
ceaiul de dimineață degajă arome precum pielea ta extrasă lasciv dintre
cearșafuri de voluptate
aburesc în cană chemări
mâna mea rece zadarnic te cheamă tremură așteptări speranțe
în afundul ochilor orbi depărtări fibrilează
scrisoarea se-ntoarce-napoi

dimineața se detașează
cochetă își ia trup de femeie
ea se promite dar alunecă printre sinapsele dorului
vicleană
candidă înțeleaptă precum timpul ce-nghite secunda
deși în nervuri infinitul îți varsă
amintirile se retrag în firide pereţii se depărtează
ispititoare când se apropie legănând veșnicia în șolduri
femeia iubirea biserica dintre coaste care te naște
se dăruie ție împărtășire celestă
te poartă pe drumul fințării perfecte acasă
golul exhibă esenţele
ceaiul alunecă fierbinte în tine drumul ei tainic taie în carne
precum în granit
cunoașteri subtile îmbrăcate în zgură
ști sau e spaimă de porți nu importă vei alege
să poți

e iarnă pe marginea zimțată a sorții
mâini orfane
meridianele înnoadă izvoare sub veșnicia ei plutitoare
macerează sămânța de paradisuri în vinul simțirii când te botează
în sânu-i golgota își derulează programul galactic al înălțării
în abis prăbușește timpii lui morți
cel ce nu te primește regină pe tronul dintâi și cel de pe urmă
al vieții
mumificarea osândă grozavă să-i fie celui smintit
ce i-ai fost prescură-n gură și păgân te-a scuipat femeie
iubire nălucă pe care vrei să o prinzi dar n-ai colțuri
să-i legi vremuirea în cușcă
niciodată mai departe de tine decât poți să respiri
o dori și o guști în smerenii
altar în care-ți depui sufletu-n cruce ofrandă celui ce ne conține
și-atât de frumos în curbura unui șold de femeie
rotunji locuirea noastră în humă

eu bărbatul deschid
dimineața magică a vieții și ceaiul îl sorb cotropit de emoții
femeia ca un dezgheţ în limbă
își topește blajin toate cerurile-n mine

inspir expir
sunt




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro