Muzica
 


Gerra Orivera - Golire de timp *

Acorda o nota acestei creatii :
( 1 vot )

casa ca un moloh de lumină
(Participantă la concursul din toamnă)



casa a devenit un sistem metafizic tremură iarna din ea
adevărul întinde limbi de țurțuri
*ăță pereții zilei de mucegai nu le confund cu niște brațe
cotrobăind în tomberoane după amintiri voalate
nu-mi amintesc exact
la ce temperatură nu mai proliferează toxinele afectelor
aprind lampa de veghe rece îmi aduc în palme îngenuncherile
știu că nu toate sunt pline de păsări nu mă dezic
de cele rătăcite în pliuri somnambulice fiecare viață învârte spițele sorții
în algoritm unic cât din tine își găsește prelungirea în stele
cât se contractă în sâmbur și se-nvelește în pupă
undeva se pontează cu flăcări
și se scrie pe limbă cu rune brumate
dezghioc bulbul spaimelor un colibri e gata să țâșnească soarele din gușă
tricotează fulare iubirii era glaciară are propriile repere
oamenii manifestă aceeași artă subtilă de-a se ascunde la vedere
fără să lase cheia sub preș
undeva în lume sub travestiuri profesioniste sosia celestă
experimentează grea respirația cărnii
și visează

de-atâtea ori iluzia spațiului care mă sparge în cioburi
pierde în confruntare directă
așii palmați artistic nu sunt formula pentru victorie am stat față în față
cu cel ce nu mă știu și am tăcut până s-a topit în gleznă timpul
și-a inversat polii
distanța dintre friabil și putere ține de incandescență
emergența candorii simțul tactil călit în geruri se rafinează
decojesc metodic pustiurile din epidermă
rana vieții se vindecă fără platoșă durerea e fructul zemos
percepția gurii eliberează novele din adâncuri savoarea lui hrănește zeic
și ucenicul nu doar înțeleptul seismele își deconspiră
natura alchimizatoare dacă nu-și smulge chipul din caninii abisului
emoția e flască precum o primăvară decongelată

nu mai fug lestul prezentului oferă anduranța perfectă cu mine în lesă
prădător și prădat aceeași umbră lasă aroma spațiului locuibil acutizează
sorbirea esențelor în regim de urgență

jungla întinde meridiane în plasă hristică
ochiul înghețat spulberă umbra călduță ce-ncepuse să-mi roadă
candela din suflet

casa se trezește își scutură pilonii vederii și-nghite lumea
într-o foame năprasnică

de lumină




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro