Muzica
 


Gerra Orivera - ITHACA NU

Acorda o nota acestei creatii :
( 0 voturi )

Lui Octavian

În porţile Ithacăi izbeşti cu buzdugane
De vreri pripite
Şi rudimentare planuri
Te crezi un zeu prea falnic
Să nu înclini în unde
Cam tot ce străluceşte-n soare şi crezi
Că negreşit ţi se cuvine


Şi dacă poarta nu ţi se deschide
Te strângi în ghem de neguri
Şi răget dai prin ziduri
De neînţelegeri oarbe şi spaime fără număr
Căci nu ştii biet de tine
Nici cine eşti
Nici ce potenţe cu-adevărat în tine
Ţi-e dat să desfăşori


Ai mers prin lume fără întrebare
Şi-n jocul cu mărgele colorate
Ai ales doar o culoare
Să ţi-o tatuezi pe umăr
Să nu-ţi baţi capul orice-ar fi


Ai alergat din floare-n floare
Fiinţării
Să-i culegi parfumul
Şi n-ai văzut şi nu ai vrut aude
Nici gâza care piere
Nici vulturul ce suie până-n soare
Ducând în aripi cerul


Ai vrut doar gustul dulce al mierii
De pe un vârf de deşt
Străini ţi-au fost rămas poznaşii sori
Pitiţii în faguri
Sub un popor de trudnici
Murirea să ţi-o beie
La schimb să-ţi dăruiască
Ambrozii
Germinând mistere
Făr’ de număr şi culoare în nuanţe infinite
Podind cu arabescuri
Cetatea care ne ridică din lut
În aştrii
Identitatea ce-n genuni de sine
De-asprimi de timpi se-ascunde


Ithaca are porţi nenumărate
Şi forturi ce-o păzesc de cotropire
Şi-asalturi repetate
Şi straşnice armate nu pot să-i
Îmblânzească zidul
Smerit să se încline
Podeţ să-ţi fie în fragila clipă
Ce-n doruri te supune şi te-alintă


Zadarnic zgudui poarta
Strigi rogi şi blestemi zidirea
Ce nu-ţi dă bon de voie
Să pătrunzi
Ithaca este doar o prelungire
A Penelopei însăşi
Pe care-o temi
Doreşti
Şi nu te-ncumeţi s-o cunoşti
Din mult profunda spaimă de iubire

Ca să-i palpezi vederea
Şi poarta translucidă să se desfacă-n înfloriri
De vise ce-ncheagă paradisuri
Cetatea
De dincolo de Penelopa
Ar trebui luminii tale
Întâi să o deschizi


Dar cum tu nici cetatea ta
Nu vrei s-o locuieşti stăpân deplin
În clipa care te trăieşte
Te place şi te doare
Când te răstigneşte pe răscrucea vremii
Cu-orbirii sinistre şi călduţe
De care nu vrei să te scuturi


Cum vei putea au oare
Să răsfoieşti cu mână de arhanghel
Şi filele de zgură şi de ruguri
Din cartea care este Penelopa cea aşteptătoare
Şi Ulise înţeleptul să devii
Odată ce-ai primit pe roată să fii tras
Ca test de vrednicie?


Cetatea care-n tine zace ferecată
Îţi dă strigare mare
Să vii cu dezlegare de văzduhuri
Din chingi de necunoaşteri să-ţi liberezi
Supuşii
Apoi aripa-ţi va descătuşa
Tot infinitul ce te-ncovriga în lucruri
Şi vei putea divin să te clădeşti
Cetatea soare univers
S-o răsfoieşti precum un zeu
Şi inimii s-o dăruieşti!


Cetatea soare eu
Tu
Noi
Poartă iubire va deschide-n tine
În răsfoirile din sine
Bogatul creator al lumii tu vei fii
Şi-n buzdugan de umbre
Nu vei mai vrea
Nici o cetate să mai cucereşti


Atunci Ithaca
Penelopa şi Ulise vei fi chiar tu şi eu
În văzute şi ascunse feluri
Doar un miracol
Ce pe buza lumii stă să crape!




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro