Muzica
 


Gerra Orivera - RADIOGRAFII VOALATE

Acorda o nota acestei creatii :
( 0 voturi )

Din teama de destrămare, te refuzi constant
Posesiunii iniţiatice a Adevărului
Deşi-l doreşti aprig

Te cauţi, te dori posesiv şi te risipeşti
Lopătând permanent între cer şi infern
Paradise terestre pierzând indolent
Zâmbet de ziuă îţi eşti şi înfrigurare de noapte
Peste cupola aceleiaşi vreri:
Să fii – dincolo a tot şi a toate ce pot să îţi spargă nimicul!



Arcuit în aceeaşi văpaie arunci poduri spre oameni
Să subjugi neîmplinirea din clipa de ieri
Peste pâcla rătăcindu-ţi cărarea
Tu te vrei carnivor, te cauţi şi te risipeşti indolent
Lopătând permanent între cer şi infern.



Cupolă spre arşiţa zilei năzuieşti neîncetat să te ţeşi
În crugul amiezii visezi să-ţi înalţi candorile
Arc peste mâlul îndoielii din urmă
Dospindu-ţi pustiurile te-aştepţi şi te dori într-o boltită speranţă
În carnea amiezii mistuind nopţi vegetale
Insomnie sfinţită de glod tu te vrei
Trăznet îţi curge pe umeri, te muşcă-al surpării coşmar
Şi tu râzi sferic miezul neantului digerând
Zâmbet de ziuă îţi eşti şi-nfrigurare de noapte



Aprinsă genune-ţi ridici în vatra din suflet
Lacom să-ţi mistui robia, în patimă rotunjită de vis
Îţi îmbraci pantagruelica foame să nu te dori
În tăişul oglinzii de fiară
În spaime lichide îţi destrami golul orbitei
Încercând apostolic horoscopul orbirii să-l pierzi
Narcisist te ucizi cu-aceeaşi fulgerată putere din lava de ieri
În zaţul din suflet să-ţi scalzi sângerata aripă
Orgolioasa-nălţare să-şi uite
Te cauţi lopătând permanent între cer şi infern.



Neîncetat te naşti dintre mâluri despicându-ţi azurul
Între două absenţe mai arunci neglijent peste umăr
Câteva arzânde ruine
Foamea de-adânc te devoră şi tu râzi insolent
Semănându-ţi deasupra învoalte cărări
O secetă cruntă te bea pe talger lăsându-ţi nimic
La mezat te mai scoţi încă o dat’
Rană deschisă pe un scut de lumină
Te cauţi, te dori posesiv şi te risipeşti
Lopătând permanent între cer şi infern
Paradise terestre pierzând indolent!



Ciutură goală-ţi răstorni în căuşul iubirii
Când de sete te dori înlăuntrul fântânii
Foşnet de flăcări vibrează în ludica-ţi noapte
Migratoare plăceri te coboară-n fecunde calvare
De spini şi dureri
Cu vânzări împroşcându-ţi altarele
Te ţintuieşti în crucea izvoarelor
Aninând din privire iscodirea din zâmbetu-ţi plin
Coapsa luminii te spală de gând răvăşindu-ţi culcuşul
Când de sete te dori înlăuntrul fântânii
Ciutură goală îţi răstorni în căuşul iubirii!



Într-o teacă de beznă ţi se zbat fulgerările
Te coboară în vid, în labirinticul mâine
Îngropat prea aproape de ieri
Ceaţa dansează în tine mutilatul tău dor
Iar tu râzi insolent
Îndărătnic în urne cobori
La ospăţul cinei de taină să mai spargi un pocal
Drapând-o în geamătul lubric
Leneş îţi mângâi prostituata lumină
În carnea dorinţii te scalzi voluptos
Din teaca de beznă să-ţi dezrobeşti fulgerările


Toate incineratele vise, toate înfumatele doruri
Le-ascunzi în grimasa fără armură
Cu care te-ntâmpini dimineaţa:
Bun găsit însingurată oglindă de sine
Survolând într-un salt mortal
Orbecăirea de sine-ntre sine
O fluturare de pleoapă, apoi dezinvolt
Scotoceşti prăfuite arhive erotice
Dup-o candoare pierdută
Văpaie te dori peste cupola aceleiaşi vreri
Să fii dincolo a tot şi a toate ce pot să îţi spargă nimicul



Cu ochiul ciclopic să spargi vecia muririi te-ncumeţi
Pulberea din arşiţa limbii poartă în crugul amiezii deschizi
Asurzitor desfereci matca luminii de robia pustiului
Aspra ispită dezgolind frenetica ta foame de zori
Început şi sfârşit te bolteşti în sânul unei posesii infirme
Şi surâzi şi te dori şi te vrei
Frâu unui timp dilatat ce-l ţii neglijent într-o inimă
Şi iarăşi te-ncumeţi, îndărătnic,
Cu ochiul ciclopic să spargi vecia muririi
Lopătând permanent între cer şi infern



Vrajba unei aduceri aminte risipindu-te peste clipa de ieri
Arşiţa ciuturii goale o surpi peste timp – răscumpărare
Orgiei cinei celei de taină, după ce te-ai vândut;
Te geruiesc rătăciri hibernale şi tu râzi
În sprânceana unei dorinţi te-ntinzi voluptos
Aşteptând să te ningă tandreţi
Zâmbet de ziuă îţi eşti şi-nfrigurare de noapte
Sub cupola – văpaie a aceleiaşi vreri!



Genezic, fără să-ţi pese, pângăreşti rădăcinile,
Insomnie sfinţită de glod tu te vrei, curat,
Într-un puls de izvor să-ţi scalzi sângerata aripă
Din ochiul ciclopic să spargi vecia muririi
Cuib de vultur să-ţi fie sălaşul când te muşcă-al surpării coşmar
Şi-n chipul oglinzii de fiară
Te cauţi, te dori posesiv şi te risipeşti
Lopătând permanent între cer şi infern



Mistuind nopţi vegetale într-o boltită speranţă
Orgii de cuvinte sleite dezlănţui
Să nu-ţi surpe timpanul tăcerii
În căuşul iubirii ciutură goală răstorni
Şi mai spargi un pocal cu geamătul lubric al vremii:
Ce dacă niciodat’ beatitudinea n-o să te ningă
Şi încă o dat te-ai mai scos la mezat pe un scut de lumină?

Vecia muririi o surpi peste timp
Căci EŞTI – sub cupola aceleiaşi vreri
Ochiul ciclopic dintre cer şi infern!




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro