Muzica
 


Gerra Orivera - TARDIV II

Acorda o nota acestei creatii :
( 0 voturi )

O, tu iubirea mea,
Nu-ţi pară rău că vânturând trufaş
Deşert şi frig în amorţite şi străine chipuri
Am să mă cern mereu, mereu spre nicăieri


Ca-ntr-un descântec păgân de iubire-s
Înfăşurată în zbor
Aşteptare pulsând din miezul fierbinte şi chinuitor
Şi doar săgeata credinţei
– Trudind adâncuri să-ngemene –
În cerc te preface
Perfecţiune rotundă a clipei


Cad pâcle-n privire
Şi-atâtea nelinişti ascunse
În buzunare de suflet
Să nu ne strâmbe
Obrazul cotidian al minciunii
Cad pâcle de suflet
Printre doruri stinghere


Şi–am devenit deşert şi frig
Revărsând doar tăceri
Agonisite cu chin
Din aspra-ţi ispită.


Am capitulat în faţa măştii
De satir plictisit
Şi-am reflectat în oglindă
– Obsedant salt mortal peste fiinţă –
Propriul tău vis
Eşuat între mâluri



Cad aripi scrumite
În scorburi de suflet
Somnambulice morţi mă-npresoară
Eu grămădesc
În găvanele goale
Orbitoarele mele credinţe
Dinlăuntru
Să-ţi lumineze coloanele


Ca să te ştii şi să te simţi
Aşa cum eşti
Volburând tandru şi blând
Sub oceanul de scârbă şi ură
Am fost fulgerul
Ce-a despicat cu frumuseţi
Armura-ţi de zgură


Neprihană-am crucificat
În sângele tău
Pătimaş de erori inutile
Fereastră
Spre lumina din tine să-ţi fiu
Profan când te-adulmecă
Contopirea cu alte mistere


O, tu iubirea mea
Nu-ţi pară rău că cerul meu s-a aburit
Tot reflectând mereu atâtea alte jerbe
C-am ofilit
La nesfârşire dăruindu-mă
Sorburilor tale flămânde


Cad ceruri pe ruguri
Lovesc în timpane priveghiuri
Geroase
Din crematoriul uciselor amoruri
Întoarcei târzii
Asediind cu regrete
Cad invocări de albastru
În urne


Să n-ai teamă
Iubirea mea
C-am să-mi smulg sub tortură
Linia infinită şi pură
Dintre bolţile tale
Să n-ai teamă iubite


În vuietul clocotitor
Al flăcării pure
Identitatea mea eşti tu
Univers ce se devoră pe sine
Pentru-a se naşte mereu
Expirare uimită a soarelui
Învăţând
Apostolic
Lumină să fii
Pâine şi sare
Unui timp orbit în iubire


Nu-ţi pară rău
Iubite
Că vânturând trufaş
Deşert şi frig
În amorţite şi străine chipuri


M-ai spulberat
Într-un măcel de oglindă!


Mă vei găsi cândva
Într-o lacrimă de lumină
Când te vei boteza
Cămaşă a lui Nesus arzând
Pielea-ţi de-ntuneric!


Cândva târziu...
Sau acum?




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro