Muzica
 


gyulya - BeFoRe...AfTeR, in memoria lui INU

Acorda o nota acestei creatii :
( 0 voturi )

Mda, …INAINTE si…DUPA….la aceste cuvinte se rezuma insusi existenta mteriei, esenta lucrurilor…Este bine stiut faptul ca nu putem ncontrola totul si desi stim ca orice lucru care incepe trebuie, prin definitie, sa se sfarseasca, uneori e foarte dificil sa acceptam acest act, fie pentru ca ne dorim continuitate, fie pentru ca sfarsitul il consideram prea devreme pentru a se petrece.
Singurul care nu cunoaste decat inceput este sufletul, el ramane etern, chiar daca sub forma materiala el dispare…

Urmatoarele randuri sunt in memoria colegului meu , INU, steluta stinsa inainte de vreme…


High School….ce poate fi mai frumos si mai palpitant decat anii de liceu? Tin minte si acum….2003, clasa a IX-a (Colegiul Economic RM Valcea), prima zi…

Intr-o sala , noi, D-ul, ne vedeam pentru prima data….Dumnezeule, cum aratam!!:)) Niste pusti speriati, abia veniti din scoala generala, fara prea multe opinii sau intrebari…Principala preocupare era san e gasim fiecare un coleg cu care sa comunicam si sa ne intelegem bine…Clasa s-a omogenizat rapid, pentru ca majoritatea eram pe aceeasi unda…O contributie in formarea noastra a avut-o d_nul diriginte, Ghencea Ion, cu a carui gandire nu era nici unul din noi de acord, dar acum sunt convinsa ca multi dintre noi au reusit sa raspunda la intrebarea pe care ne-o puneam atunci: “De ce asa?”…<>
…Au fost ani frumosi, de care o sa-mi amintesc mereu cu drag…Si noi, ca si celelalte clase , aveam nazbatiile noastre, desi eram mai mult o clasa de fete, doar un baiat, doi, raspanditi printe noi…mai exact patru: ADY, STEFAN, FLAVIUS si FLORIN(INU)…As vrea sa ma opresc putin la Florin (Inu), un baiat intelligent, dragut, amuzant si intotdeauna vessel…ooofff![…]si acum il aud razand, ii vad smile-ul (zambetul) larg si sunetul bucuriei pe care o transmitea. Avea un ras inconfundabil :D….

...2009…anul II de facultate….fiecare dintre noi apucase pe drumul sau: unii pe la Bucuresti, Pitesti, Sibiu, Cluj, Braila, altii pe la Timisoara, ori plecati din tara…Rar mai comunicam intre noi, nu pentru ca nu ne-am fi dorit lucrul acesta, ci pentru ca circumstantele nu ne permiteau. De fiecare data cand aveam ocazia sa ne intalnim, nu reduceam conversatia la un simplu :”Salut!”…Intrebari ca: “Tu ce mai faci?”, “Cum e pe la tine?, “Unde mergeti voi sambata seara?” pur si simplu se derulau ca pe o banda…Nu avusesem ocazia san e intalnim cu totii, dar ne gandeam serios sa facem o reuniune, in care sa ne amintim de XII-D…

...
Terminasem anul II, si intrasem deja in vacanta, cand am primit o lovitura grea, o veste groaznica…Florin avusese un accident si , din pacate, nu-i putuse supravietui(…Nu as vrea sa spun prostii, nu stiu cum s-a-ntamplat totul…exista multe variante, pe care fiecare le interpreteaza diferit, insa parerea mea si a celor care l-au cunoscut pe INU este una singura: NU PUTEA FI VINOVAT de producerea accidentului….
Nu am putut crede atunci si parka nici acum nu-mi vine sa cred …
Inmormantarea lui a fost de domeniul tragicului, mai ales pentru familia sa si rudele apropiate….Imi imaginez cat de greu trebuie sa fie sa pierzi un fiu, un frate, un verisor si un prieten de nadejde…Condoleantele nu i-au alinat cu absolut nimic…Durerea a fost ca si pierderea__ mult prea MARE!!!
Noi, colegii, am mers sa fim alaturi de Inu pentru a varsa o lacrima pentru el…Ceea ce nu am realizat a fost ca aveam sa varsam mult mai multe de una….
Cei prezenti s-au numarat in sute: prieteni, cunostiinte, vecini…

De ce tu? De ce asa devreme?....
Speram ca lacrimile noastre nu au fost prea grele pentru tine!!!!
Ai grija de tine…




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro