Muzica
 


Ion Vanghele - Alb Violet / insemnari critice

Acorda o nota acestei creatii :
( 0 voturi )

Nu sunt un cunoscator al poeziei moderne, asa ca observatiile mele sunt mai degraba semne de intrebare legate de cavalcada de metafore care dau navala peste mine din toate directiile, desi unele dintre aceste directii mi se par iluzorii.Hai sa luam prima strofa:
“Nu opri sunetul de harfa pâna la lasarea iernii!”, dupa care autoarea adauga plina de seninatate:
“învața sa sculpteze privelişti
care îmbata lebede
prin toamna, ”
Deci prima data era iarna sadea, din moment ce a inghetat si oul de cristal, iar apoi lebedele au facut revolutie si s-a facut brusc toamna.Cred ca daca se mai insista un pic, ne-am fi bucurat de toate anotimpurile in ordine inversa.Dupa aceea autoarea scrie:
“statui de gând cu temple în mâna
sau în paşi, ”
Ori si cat m-as stradui sa scriu eu cu picioarele nu am reusit.Probabil ca altii au obtinut acest record insolit.Sentimentul meu este ca poezia moderna devine o scuza excelenta pentru a insira o serie de lucruri unele dupa altele numai de dragul faptului ca suna frumos, pierzand din vedere amanuntul ca ele nu spun de fapt nimic si se bat in felul acesta campii cu deosebita gratie.
Ceea ce am scris aici, repet, reprezinta parerea mea personala, nespecializata in astfel de creatii moderne atat de profunde.




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro