Muzica
 


Ion Vanghele - Alb Violet / insemnari critice, urmare

Acorda o nota acestei creatii :
( 0 voturi )

Da-mi cana din care ai baut întâia oara
nectarul framântarilor,
n-am stins înca vulcanul din zahar ars
în zidirea caruia îmi adun crengile
fara rod
şi le gravez cu nume alb-violet
pentru a-mi corecta visurile.

Daca bei dintr-o cana imaginara, ori metafora devine dintr-o data vulgara din moment ce se transforma intr-un obiect de uz gospodaresc, de bucatarie, nectarul, poate fi al oricui, dar sub nici o forma nu poate apartine framantarilor.Atunci dorul ce ar reprezenta in aceasta proiectie de valori? Dar dragostea? Pe ele din ce le bem si cum se numeste continutul sorbit cu gratie din acel caus metaforic? Zaharul ars, este forma banalizata a dragostei, iar vulcanul adaugat eruptiv acestei dragoste reciproce sau inconsistente devine brusc o ironie.Dragostele tale si a Georgianei sunt de fapt niste surogate in care apar contrafacerile cu “E”-uri sau cu exemple de o banalitate cruda.Mierea dragostei devine in felul acesta un zahar care se transforma in zahar ars dupa consum, sau in timpul consumului.”Crengile fara rod, ” se refera la incapacitatea femeii de a darui copii, dar si la aceeasi incapacitate de a trai sentimentele la o valoare mai inalta.Dar albul, este o non-culoare.Este semnul cenusii al doliului in anumite religii universale.Violetul care i se adauga este o culoare rece, care ar trebui sa apartina tot domeniului funerar.As putea spune ca aici lucrurile stau mai bine decat in prima strofa, desi intelegerea textului presupune un mare efort intelectual, si as fi in stare sa fac pariu ca autoarea nu a mers cu gandurile atat de departe asa cum am facuty-o noi.Cred de asemeni ca daca ar fi pusa sa explice aceasta poezie, raspunsurile oferite ar fi surprinzatoare pentru cititor.




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro