Muzica
 


Ion Vanghele - Andrei Plesu comentat

Acorda o nota acestei creatii :
( 0 voturi )

Romanul pravoslavnic / articol de Andrei Plesu



Drept-credinciosii autohtoni n-au nici cea mai mica idee despre Cartea Sfânta a religiei pe care o practica.

Circula pe „YouTube” un reportaj amutitor realizat de Prahova TV. Într-un sat oarecare, un tânar reporter îi întreaba pe trecatori daca stiu cine a scris Biblia. Sa fiu slujbas al Bisericii, preot, teolog sau profesor, as cadea, dupa cele sase minute ale reportajului, într-o neagra nevroza. Drept-credinciosii autohtoni, cei care rup hainele aproapelui pentru o fiola de apa sfintita, cei care stau la rând cu zilele ca sa mângâie moaste de sfinti, cei care pun Biserica pe primul loc în ierarhia încrederii lor, n-au nici cea mai mica idee despre Cartea Sfânta a religiei pe care o practica. Cei mai cinstiti recunosc ca nu-i cunosc autorul, ba chiar ca n-au citit-o niciodata. Dar hai sa zicem ca problema autorlâcului, când vorbim de un text sacru, e o problema sofisticata si ca un enorias din popor se poate mântui fara sa intre în asemenea fineturi. În definitiv, daca duce o viata decenta, daca merge regulat la biserica si daca respecta datina, poate spera, cu oarecare îndreptatire, sa fie bine privit la Judecata Finala. Vorba lui Thomas à Kempis: la sfârsitul vremurilor nu te întreaba nimeni câte carti ai citit…

Nu ma grabesc, prin urmare, sa condamn ignoranta oamenilor simpli, desi mi-e greu sa privesc întelegator spre parohul care nu se simte obligat sa o trateze. Mai mult decât raspunsurile celor care nu stiu, ma îngrijoreaza însa raspunsurile celor care cred ca stiu sau fac supozitii „plauzibile”, dupa ureche, dupa ce aud pe la televizor sau dupa ce li se pare lor ca suna „patriotic”. Caci aici nu mai e vorba de educatie religioasa lacunara, ci de un fals spiritual întretinut de mai multe institutii, între care scoala, politica si o anumita presa nu sunt cele mai inocente.

Cei mai multi dintre cei întrebati sunt aproape siguri ca Biblia (pronuntata uneori „Blibia”) a fost scrisa de un român. Atâta li s-a tot spus, pe toate canalele de comunicare, ca suntem buricul pamântului, ca avem o relatie speciala cu Dumnezeu si cu soarta, ca „noi suntem români” si ca i-am batut pe toti cotropitorii, încât nu-simai pot închipui vreo isprava notabila care sa nu ne fi trecut prin mâna. Si daca autorul Bibliei e un român, atunci musai sa fie Eminescu. Ca doar e al mai mare din toti. Majoritatea prahovenilor din satul cu pricina cad de acord ca „Blibia” e scrisa de Eminescu, la care s-ar putea adauga unele contributii ale lui Alecsandri si Ion Creanga. Iata rezultatul natângei îndoctrinari practicate în scolile noastre de decenii: Eminescu-voievod, Eminescu-sfânt, Eminescu si poporul… Un poet extraordinar îngropat sistematic într-un morman incult de exaltari si temenele. E cu siguranta genul de „posteritate” care l-ar fi scos din minti. Un alt „intervievat” raspunde scurt: „Biblia a scris-o popa”. „Popa din sat?” – întreaba perfid reporterul. „As, nici vorba!” – suna raspunsul. „Ăsta e un hot”. Trebuie sa fie ala din Târgoviste”. „Preotul nu sta de vorba cu noi!” – zice altul. În treacat, apare si ideea ca „preotii nostri nu sunt în stare sa scrie asa ceva!”. Cum vedem, când e vorba de preotul local, patriotismul enoriasilor se mai smochineste…

Dintre toti interlocutorii reporterului prahovean, unul singur raspunde convenabil: „Pai cine s-o scrie? Dumnezeu. Si Fiul Lui, Iisus Hristos”. Omul are o înfatisare mai curând jalnica. Pare nitel baut si, în mod sigur, nu face parte din „elita” locului. Aparitia lui are, tocmai de aceea, fragezimea unei parabole. Bunul Samaritean ridicându-se deasupra levitilor. Pacatosul mântuit si mântuindu-i pe




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro