Muzica
 


Ion Vanghele - Basmul cu Lupul Nazdravan si Restul Lumii.

Acorda o nota acestei creatii :
( 0 voturi )

A fost odata ca niciodata. Din aceasta cauza, majoritatea basmelor incep cu un semn de intrebare, fiecare fiind lasat in voia Domnului sa creada sau nu, dar asta nu inseamna ca viata o sa fie mai frumoasa si in sezonul de iarna, iar vanzatorii au sa iefteneasca legumele si fructele de pe piata. A fost odata un imparat si o imparateasa, care aveau trei copii. S-ar putea sa fi avut mai multi, dar numai acestia trei erau mentionati in letopisete. Pe unul il chema Viorel, pe al doilea Pardaillan ( fiindca vazuse imparateasa un film cu acesta si i-a placut asa de mult incat nu a mai vrut sa-si numeasca altfel pruncul decat ca pe eroul care il vazuse in fotografiile fara autograf de pe ecran.) iar pe cel de-al treilea, Suzuki. Intre prietenii de joaca, era cunoscut si sub numele de Gramada Mare, dar asta asa, fara sa stie imparatul sau imparateasa. Imparatul nostru, avea in imediata vecinatate a zidurilor palatului o gradina foarte frumoasa. Era atat de bine ingrijita, incat marul din mijlocul gradinii se hotara drept multumire sa-i daruiasca imparatului mere de aur. Nimeni nu stia insa acest lucru deoarece in clipa cand merele incepeau sa se parguiasca, venea cineva si le fura. Mare era ciuda imparatului. Puse slugi sa pazeasca marul, dar acestea fugeau din timpul programului si se ascundeau prin boscheti cu cine stie ce Ileana Cosanzeana, fiindca asa este firea omeneasca pacatoasa. Pe nimeni nu-l intereseaza bunastarea altuia, punand mai presus de toate fericirea sa personala. S-a recurs la luptatori ninja, care stiau karate, aikido si alte arte martiale. Dar hotii nu aveau timp sa se bata academic. Ei stiau sa fure si isi indeplineau cu sarguinta indeletnicirile uneori chiar exagerand putin. Se gandi imparatul sa mute marul in odaile personale. Dar primul ministru ii spuse ca nu este bine.

-Maria Ta. Firea omeneasca este schimbatoare. Daca hotul, care vine sa fure mere, o vede pe imparateasa si se hotareste in ultimul moment sa nu mai fure mere si sa plece cu imparateasa? S-a mai intamplat acest lucru la vecinii nostri, in sfarsit, a fost o istorie destul de incalcita care s-a terminat cu "razboiul asternuturilor" ( nume sub care a ajuns sa fie cunoscut in istorie.) Fiecare imparat isi arata dupa aceea degetul mijlociu in conferintele de presa, dar serviciile secrete afirma ca cea mai castigata in aceasta intamplare nefericita a fost imparateasa, care a nascut de doua ori gemeni sextupli.

Asa ca marul a ramas tot la locul lui iar hotul si-a vazut de treaba nestingherit spre marea scarba a imparatului care nu mai stia ce sa mai faca. Aceasta a durat pana intr-o zi cand la imparat s-a prezentat in audienta fiul cel mare al imparatului.

-Ia spune Viorele ce vant te mana sa ceri audienta.

-Maria Ta, tata imparatule. Deoarece eu sunt fiul tau cel mai mare, iar cand ai sa imbatranesti sau daca ai sa mori de moarte buna, imparatia o sa-mi revina mie, m-am hotarat sa pazesc eu marul. Este o piatra de incercare. Ori vreau sa iti dovedesc ca sunt capabil sa rezolv toate situatiile de criza, asa ca vreau sa ma implic mai activ in problemele de stat.

I s-a lungit fata imparatului cand a auzit aceasta declaratie care izvora dintr-o inima sincera si curata, mai ales ca inima apartinea fara nici un fel de tagada fiului sau cel mare, Viorel. Fu de acord imediat si semna un decret in care arata ca Viorel, are voie sa stea noaptea sa pazeasca marul imparatesc si drept multumire, daca paza sa va fi incununata de succes, va primi imparatia mostenire si el va fi facut imparat sub numele de Viorel Intaiul.

Dar socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ, desi paza trebuia efectuata doar in gradina palatului. Ramase noaptea Viorel sa pazeasca marul. Luna stralucea sus ca o margareta, lumina ei tulbure priecta umbra printului printre aleile gradinii amestecandu-le cu celelalte. Calul fornaia sub Viorel care bause nes cafe hotarat sa nu puna geana de geana. Cum se facu miezul noptii, linistea deveni atat de adanca incat Viorel auzi cum sforaie porcii in cotet, fosnesc cucuvelele foindu-se in plopul din strada, iar paznicul de la usa dormitorului imparatesc cum vorbeste in somn.Peste aceste zgomote , se suprapuse mersul foarte discret al unei poersoane neidentificate venind din capatul celalalt al gradinii.

-Hii Ducipal...-sopti Viorel Fat-Frumos si indrepta calul spre locul cu pricina.

Luna iesise dintr-un nor ca un ochi rotund de lumina si desi avea un cearcan in jurul ei, apa clara care cadea din luna, lumina totul atat de clar incat puteai sa citesti ziarul "Inima zdrobita a opozitiei" fara sa mai aprinzi chibritul. Calul, sfatuit de Fat-Frumos, calca doar in varful copitelor, ca o balerina. Ajunsera cal si calaret la capatul celalalt al gradinii si se oprira. Pe langa gard mergea usurel, o mogaldeata.

-Ahaaaaa...-racni fiul de imparat.-Te-am prins hot de mere. Si ridicandu-si sabia in aer, se napusti asupra mogaldetei cu cal cu tot, gata sa o calce in picioare.

Dar cand ajunse langa ea, calul fornai naprasnic si se ridica pe picioarele din spate. In fata lor, ghemuit in iarba se afla un arici. Numai ochii lui mici ca doua margelute priveau speriati din spatele ochelarilor.




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro