Muzica
 


Ion Vanghele - Basmul cu Lupul nazdravan si Restul lumii. ( urmare 1 )

Acorda o nota acestei creatii :
( 0 voturi )

-Ce moasa-ta cauti de umbli noaptea prin gradina ca turbatul, in vreme ce toate fiintele , de la animale si pana la lucruri dorm odihna binemeritata data de la Dumnezeu?

-Nevasta-mea, -zise ariciul cu glasul inca tremurand de spaima, a mancat carne de porc asta seara la cina si a inceput sa o doara ficatul. Ma duceam la farmacie sa cumpar niste colebil.

Fat-Frumos mormai ceva care semana cu o enumerare prescurtata a sfintilor din calendar, dar isi vara cu o miscare hotarata sabia in teaca.

-Alta data, te sfatuiesc sa mergi la farmacie la niste ore mai potrivite. Ca uite-asa se poate intampla nenorocirea. Cand nici nu te astepti.

Apo Viorel semnaliza stanga , intra in depasire regulamentar si se indrepta pe alee catre marul pe care il lasase cateva clipe singur, fiindca era destul de mare sa nu se teama de bau-bau. Dar pe masura ce se apropia de marul sfant, fiul de imparat simti ca incepe sa transpire abundent si adierea ce batea molatec printre crengile celorlalti copaci ai livezii, ii ingheta pe spate.

Spuneam ca de sus batea luna cu razele ei indiferente scaldand totul intr-o apa clara. Apropiindu-se de mar, fiul imparatului isi dadu seama ca se intamplase ceva extrem de ingrijorator. Pomul se gasea acolo. Avea tulpina un sfert data cu var sa nu se mai urce furnicile pe ea. Avea acelasi numar de crengi si crengute. Si frunzele au iesit la inventar, cu o diferenta de o frunza sau doua, semn ca pana si calculatoarele nu sunt intotdeauna perfecte. Dar merele nu mai erau nicaieri. Cineva le furase, profitand ca Fat-Frumos se dusese sa se bata cu ariciul. Ceea ce nu era corect din partea unui hot de onoare care se respecta. Incepu sa planga fiul de imparat. Ii curgeau lacrimile siroaie ca doua parauri vijelioase. In suspinele sale se amestecau cuvinte ca:

-Vai de sufletul meu... Ma dezmosteneste al batran. S-a dus dra... imparatia...N-am sa mai fiu imparat in veacul vecilor....Amin. Ma apuc sa tai marul.

Daca ar fi lucrat la sectia omucideri, acum ar fi fost retrogradat si trimis la politia rutiera sa pazeasca sensul giratoriu ca sa nu se suie masinile unele peste altele.

Intotdeauna se intampla asa. Desi cei care ne supara sunt cu totul alte persoane, mereu pedepsim persoanele care ne sunt mai apropiate, fiindca vorbele si mainile noastre ajung cel mai repede la ele. De aici si zicala aceea populara plina de adevar in care se spune ca: "In fata sefului si la coada calului, sa nu stai niciodata."




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro