Muzica
 


Ion Vanghele - Basmul cu Lupul nazdravan si Restul lumii ( urmare 4 )

Acorda o nota acestei creatii :
( 0 voturi )

-Tata, - spuse Suzuki cand imparatul se opri din plans.-Vreau sa merg pe urmele furului si sa il pedepsesc.
-Lasa-l pacatelor, ca nu se merita.-rosti imparatul stergandu-si nasul.- Daca ai tras cu arcul si l-ai ranit, nu se poate pentru nefericitul acela o pedeapsa mai mare.
-Ba tata, eu cred ca Suzuki are dreptate.-intra in vorba si fiul cel mare Viorel, care isi vedea in pericol succesiunea la tron, cu atat mai mult cu cat Suzuki se dovedise atat de vrednic.
-Asa zic si eu, se sclifosi si Pardaillan, care indiferent ce ar fi spus, nimic nu castiga. Poate numai colectia de reviste a lui Suzuki, in care apareau nepermis de multe de femei tinere, goale, iar un comentator al revistei spunea:
“Iata halul de saracie a tarii. Bietele femei au ajuns la sapa de lemn si nu mai au ce pune pe ele. Banii nu le permit decat sa cumpere o pereche de bikini sau tanga.” Iar la sfarsit, autorul respectiv ajungea la o concluzie justa: ” Ar trebui ca noi contribuabilii sa le imbracam, sau statul sa le mareasca alocatia la o suma modesta care sa le permita sa se imbrace decent ( nu se explica daca decent se referea la frunza de vita sau de salcam care trebuia sa le acopere unele haruri locale si autohtone) sa isi poata cumpara o masina mica si o vila intr-un cartier rezidential”
Inghesuit din toate partile, imparatul trebui sa accepte. Asa ca Suzuki, isi lua haine de primeneala, un cal de calarie, sabia, arcul, scutul si ce mai gasi prin camarile maica-sii care sa-i fie de folosinta la drum.Pe urma dupa ce se lasa pupat de fratii sai care se bucurau pana peste poate de vitejia fratelui sau ( Doamne, unde nu mai sunt si alti prosti ca acesta pe lume, sa lase conditiile moderne de trai si averile de la palat si sa doarma noptile pe ploaie sau in alte conditii vitrege, pe camp, in padure sau pe o mana de fan, a carui paie sunt uneori cat se poate de obraznice. Nu mai spun de ganganiile care misuna prin fan si te trezesti cu ele chiar si in gura daca nu dormi cu atentie si sforai.) se sui pe cal si porni la drum.Merse Suzuki fiu de imparat, cale lunga, atat de lunga ca pana nici el nu stiu cata cale a parcurs. Intr-o dupa-amiaza numai ce se trezi in pustietate. Merse si prin ea o bucata de timp si intr-o seara, ajunse in dreptul unei paduri seculare. Padurea asta era foarte frumoasa. Datorita copacilor batrani care o strajuiau, arata destul de sobra, de parca ar fi fost alcatuita de o gramada de intelepti ce stateau in picioare si se uitau la el cu o vie curiozitate.In timp ce privea si el cu o vie curiozitate, roibul incepu sa necheze, sa dea dintr-unul din picioarele din fata, scobind pamantul cu copita, pe urma se ridica brusc pe picioarele din spate, nechezand infiorator. Cam la douazeci de metri, din niste boscheti, aparuse o matahala de lup fioros. Fat-Frumos nu se sperie. Stranse din darlogi sa linisteasca bidiviul , apoi scoase o sageata din tolba si tinti drept intre ochii stralucitori ai fiarei salbatice.
-Nu trage Fat-Frumos, ca bine ti-oi prinde si eu odata.
Suzuki cobora de pe cal si facu focul, apoi il invita pe lup sa stea de vorba impreuna si sa afle de la acesta ce s-a mai intamplat in padure si in lume. A povestit lupul tot ce stia, asa cam pana la miezul noptii. Fumara cate-o tigara, baura cate-o cafea si la un moment dat, lupul il intreba pe Suzuki:
-Fat-Frumos, Fat-Frumos, dar ce aduse pe aici sa strabati pustietatile astea, departe de orice asezare omeneasca?
-Hei lupule.-zise Suzuki, apoi ii povesti la randul sau toata tarasenia cu gradina imparatului si furtul merelor asa cum se intamplase.
-Am auzit ceva despre asta.-zise lupul tragand din tigare.-Hotul merelor este imparateasa pasarilor. Ea este o hoata fara pereche. Am auzit ca vrea sa se marite. Si pe urma, a auzit de gradina tatalui tau, asa ca a ravnit la merele de aur si a venit prefacuta in pasare sa fure din pomul cu pricina despre care mi-ai povestit. Va sa zica tu esti acela care ai reusit cu vitejia ta sa o pui pe goana.
-Hai mai…-zise Suzuki cu sfiiciune. Nici chiar asa.
-Si de ce o urmaresti pe aceasta hoata cu atata inversunare?-intreba lupul privindu-l pe Fat-Frumos cu mare atentie.
Fat-Frumos simti ca roseste si emotia facu sa-i apara gropite in obraz. Noroc ca era intuneric si lupul nu vazu decat ca Suzuki se fastacise putin si isi framanta mainile in poala.
-Nu cumva te-ai indragostit de furul merelor?-intreba lupul privindu-l cu siretenie pe Suzuki.
Acum calul, care vazu ca stapanul sau se afla in incurcatura, necheza si spuse:
-Eu cred ca e timpul sa ne odihnim, fiindca maine ne asteapta o cale lunga de strabatut.
-Ei, am sa plec si eu, -zise lupul.-Fat-Frumos, vreau numai sa iti spun doar atat. Mergi pe cararea care se indreapta spre rasarit si ai sa ajungi dupa vreo jumatate de zi la palatul furului merelor. Il vei gasi noaptea sub forma unei pasari maiestre care doarme intr-o colivie. Vezi cum faci si fura acea colivie cu pasare cu tot daca poti. Dumnezeu sa iti calauzeasca pasii si sa-ti transforme faptele in izbanda. Daca vei avea nevoie de ajutorul meu, uite aicea un mar. Se pare ca merele au ajuns la mare voga. Este suficient sa il scoti din san si sa te gandesti la mine, ca voi aparea intr-o clipa si am sa te ajut si eu dupa puterile care le am.
Apoi lupul se ridica, se intinse de ii trosnira toate osicioarele si facu o plecaciune adanca in fata fiului de imparat dupa care se topi ca o umbra printre boschetii frematatori ai padurii. Nici calul nici Fat-Frumos nu il vazura cand se opri dupa o vreme, se intoarse spre locul unde stateau cei doi si mormai pentru sine:
-Te-am prins vericule. Daca ai sti cat o sa se bucure imparateasa pasarilor.




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro