Muzica
 


Ion Vanghele - Basmul cu Lupul nazdravan si Restul lumii ( urmare 8 )

Acorda o nota acestei creatii :
( 1 vot )

18/12/2011 de vanghelis008 | Editare

Iar porni Suzuki cu calul la drum.
-Am sa imbatranesc de atata mers.-se planse calul, pescuind dupa doua zile de mers, o margareta care crestea pe marginea traseului.-Daca ai sti cat de tare ma rog in sinea mea sa se inventeze mai repede trenul cu aburi, transportul in comun sau macar un avion, doua, acolo.
-Mai avem putin si ajungem. Pe urma ne intoarcem inapoi si o tinem pe drumul spre casa.-ii raspunse Fat-Frumos, rontaind un piscot.
-Asta s-o crezi tu. Ia tine-ma macar cinci metri in spinare si sa vezi cum te dor salele de zici ca te-a lovit o cometa peste ele. Dar eu care te port in spate de atata timp. Asta referitor la durerile lumesti. In ce-o priveste pe Alba ca Zapoada, de unde stii ca nu ii vine si ei ideea sa te trimita unde a dus mutu iapa, sau sa-i aduci apa vie si apa moarta de la muntii care se bat in capete.
-Nu, ca pe asta o fur, indiferent ce ai zice.
-Vrei sa te dea imparatul acela la interpol?
-Riscam mai calule.
-OK. Ramane sa vedem cine are dreptate. Sper asta sa fie ultima noastra aventura, fiindca nevasta-mea a zis ca daca nu ma intorc repede acasa, baga divort de mine, si se marita cu armasarul din vecini.
-Nu promit nimic. Dar acum lasa-ma sa ma gandesc cum sa savarsesc furtul.
Tot mergand asa, ajunsesera langa o padure, situata sus pe o culme. De aici se putea vedea, undeva in vale, pierdut printre salcii, palatul Zanei Craiese. Palatul se inalta semet intr-o gramada de acoperisuri stralucitoare.
-Parerea mea este ca ar trebui sa folosesti marul.- ii spuse calul lui Fat-Frumos.
Suzuki scoase marul din san si musca din el cu pofta. Dintr-o data, infatisarea lui se schimba. Pielea lui neteda si fierbinte se acoperi cu o par lung, inspicat de lup. Fata i se alungise, si dintre falcile desclestate, iesise o limba rosie care se misca de colo colo. Ochii ii devenisera stralucitori si incepura si ei sa priveasca de jur imprejur. Calul se infiora. Necheza surprins si se trase pentru orice eventualitate mai intr-o parte.
-Poftim, te-ai preschimbat intr-o fiara periculoasa. Eu cred ca sub aceasta infatisare poti sa o furi pe printesa, fiindca ea, de frica, nu va putea sa mai spuna nimic.
-Si cum am sa-mi revin la vechea infatisare?
-Mai, tu nu citesti basmele? Te dai de trei ori peste cap si devii iarasi fiu de imparat.
-Bine calule.-zise Suzuki si calcand usor, incepu sa coboare dealul catre palatul de aur al Zanei Craiese.
Calul, se trase sub un stejar stufos si se culca. Sus pe ramurile stejarului, cantau niste pasari asa de freumos, incat pe cal il cuprinse somnul. In acest timp, Fat-Frumos transformat in lup, se furisa pe langa palatul Zanei Craiese si intra in gradina palatului. Totul in jur era foarte frumos. Pasarile cantau prin arbori, tufe imense de trandafiri se arcuiau deasupra aleilor alcatuind bolte verzi si rosii de floare parfumata. Drumul ducea spre un lac din apropiere, pe marginea caruia se gasea o banca de marmura. Lupul se strecura in spatele bancii si astepta acolo cuminte sa vada ce se va intampla. Nu trecu mult si aparu o fata asa de frumoasa, incat la soare te puteai uita dar la dansa ba. De frumusetea ei, lupul fu cat pe ce sa cada in bot. Noroc ca noua fire il inzestrase cu patru picioare, asa ca nu facu decat sa priveasca la printesa aceea, cu botul pe labe.
De fapt o astfel de stare, este un spatiu comun barbatilor. Multora dintre ei li se intampla sa vada cate o femeie fermecatoare, nu numai ca aspect si imbracaminte, dar si ca inteligenta si limbaj, in fata careia, li se inoada limba si inima o ia la trap, nechezand in toate directiile.Femeia aceea, este zeita intangibila, muza cu care poetii, mai putin romantici si ceva mai perversi isi permit sa faca toate ticalosiile nedifuzate pe post. Iar dupa aceea se uita in jur cu ochi atat de nevinovati, incat ai crede ca niciodata in viata lor nu au vazut “femeia” si nici mu au abuzat de fizicul si simtamintele ei, ( desigur cu consimtamantul acesteia ) ceea ce ne face sa ne intrebam, in ce proportie declaratiile de dragoste din poeziile lor sunt reale, sa ne dam seama cata minciuna se ascunde in diferenta despre care nu se spune absolut nimic. Printesa palatului era o bruneta focoasa, cu parul lung batandu-i pulpele. Dumnezeu pusese proportia in trupul ei si flacarile iadului in ochii ei curati ca lacrima. Se nasteau in umbrele care tremurau acolo, patimi cutremuratoare. Daca frumusetea ei imbracata depasea tot ce se poate spune despre frumusete, apoi lipsita de podoabele artificiale, care ascund o mare parte din tainele ei si-i oculteaza frumusetea, ar fi trensformat-o intr-un diamant slefuit fara seaman in lume. Femeia daduse roata prin gradina insotita de roabele ei, apoi se retrasese in coltul acesta singuratec sa asculte murmurul lacului si sa priveasca nuferii care se deschisesera ca niste ochi mari de margarete, privind-o cu dragoste. Fata lua un pumn de pietricele si incepu sa arunce in undele lacului. Cand fu sa o arunce pe cea de a treia, numai ce auzi:
-Data viitoare sa vii cu o bucatica de mamaliga.
Fata incremeni surprinsa strangand intre degete pietricica pe care tocmai vroia sa o arunce.
-Si pe urma sa stii ca nu stiu sa inot si apa ma face sa stranut.
-Hei, cine esti tu.-intreba fata uimita, privind in toate partile.
-Te rog sa nu ma mai strangi asa de tare, ca ma doare. Eu daca te-as strange asa in brate, ce ai zice?
Fata scapa pietricica jos.
-Au!!! Nu a fost un gest prea prietenos. Dand cu toate lucrurile de pamant cum crezi domnia ta ca o sa te iubeasca lumea? Doamne, sa mai spuna cineva ca printesele sunt niste creaturi finute, ca il desfid. Iar daca ma supara, s-ar putea chiar sa ii sparg capul.
-Cine esti tu?-intreba printesa incruntandu-se.
-Ma numesc Lupul, printesa.
Si dand tufisul la o parte, fat Frumos se repezi la Craiasa Zana, puse mana pe ea si o rupse la fuga cu toata viteza, fara sa se uite in dreapta si in stanga.
-Lupule, mai apuca sa zica fata de imparat, sa stii ca eu nu sunt Scufita Rosie.
-Ce daca.-raspunse lupul. Am sa te rog sa nu ma tii de vorba fiindca obosesc. Discutam cand ajung in padure si ne indepartam de la locul faptei.
Dupa aceea Fat-Frumos tacu si nu mai zise nimic. Cand ajunse langa cal, o lasa pe printesa jos din brate, apoi se dadu de trei ori peste cap si se transforma inapoi in Fat-Frumos. Ca sa nu raceasca imparateasa, o lua din nou in brate se sui cu ea pe cal, apoi porni la drum. Nu mai spun ca fata de emotie lesinase putin. In clipa cand isi reveni isi dadu seama de cateva lucruri.
-Il tinea de gat pe Fat-Frumos.
Nu ii parea rau, dar prea se petreceau lucrurile repede si se temea ca reputatia ei sa nu fie pe ici si colo, mancata de moliile calomniei.( De parca i-ar fi pasat )
-Fat-Frumos o strangea in brate fara sa-si dea seama, pe motiv ca armasarul sau mai calca in cate-o groapa neasfaltata si Fat-Frumos nu vroia, baiat cu suflet cum era, ca fata sa se resimta de pe urma drumului prost. Totusi printesa, care nu era proasta, a observat ca in cele mai multe cazuri, Suzuki exagera dimensiunea gropilor din carosabil. Ca prea o nadusise strangand-o cu atata patos.
Asa ca vrand nevrand, a trebuit in cele din urma sa isi revina si sa deschida ochii.
-Fat-Frumos, Fat-Frumos, -zise ea cu o voce plina de dulceata. – Daca tu esti lupul din gradina mea, ( banuiesc ca nu-mi mai dai drumul din brate, chiar daca te-as plati cu aur, ori sa nu-ti treaca prin gand asa ceva ), deoarece nu am incotro, sunt de acord sa fiu a ta.
Era gata Suzuki sa cada de pe cal.
-Pana la moarte?-intreba Fat-Frumos, in timp ce un zambet plin de fericire Dumnezeiasca incepuse sa infloreasca in colturile gurii lui ca doua tufe de trandafiri.
-Pana la moarte.-suspina fata.
-Bun, acum daca ati picat de acord, o luam catre imparatia lui Fat-Frumos, sau ne pierdem vremea aiurea departe de casa.- intreba calul
-Spre imparatie, -raspunsera intr-un glas printesa si fiul cel mic al imparatului.
-Cap compas Nord, Nord-Vest.-necheza bucuros calul si fluturand din coada, o taie de-a dreptul pe o carare care scurta drumul cu cateva luni.




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro