Muzica
 


Ion Vanghele - Despre critica poeziei

Acorda o nota acestei creatii :
( 0 voturi )

In momentul cand un poet sau un versificator mai obscur reuseste sa scoata o poezie si o posteaza pe diverse bloguri sau site-uri literare, indiferent ca poezia este proasta sau buna, el trezeste o anumita reactie emotionala in cadrul grupului care incepe sa il aclame.Aclamatiile sunt transformate in zona verbalului in texte de genul:
“O placere imensa sa va citesc, întotdeauna!”
sau:
“Cu mare greutate poti gasi cateva cuvinte cara sa defineasca ceea ce simti , dupa ce citesti aceste versuri…te tulbura, te regasesti, te recunosti sau te tot cauti.”
Si:
“Framantare si multa dezamagire… Nu-ti plange avioanele captive! Inlocuieste-le cu zbor de fluturi!”
Ori:
“Imagini pline de senzualitate! Felicitari!”
In felul acesta, o poezie care in mod logic ar trebui sa fie citita si analizata de confratii in poezie, produce mai degraba un orgasm spiritual autorii comentariilor fiind prea vlaguiti sa indrepte poetul pilot de la turnul de control al radarului spiritual catre o pista de aterizare si il lasa sa aiureze constant pana cand isi epuizeaza combustibilul poetic si cade cine stie unde, in uitare.Pentru ca extazul sa fie justificat, in cadrul acestor spamuri binevoitoare, sunt citate si cateva versuri care au avut in ele forta de a crea ravagii in sentimentele atat de decente si pline de cumsecadenie, ale cititorilor, unii dintre ei cu vadite pretentii culturale.Vreau sa spun ca de cele mai multe ori bunele intentii ascund sub pojghita subtire a cuvintelor glazurate, propria noastra impostura.
Mintim, pentru ca nu citim textul.
Mintim pentru comoditatea noastra, pentru ca nu suntem in stare sa fim corecti cu noi insine si cu toti ceilalti.
Mintim pentru ca nu avem puterea de a discerne adevarul.
Si mai ales mintim fiindca am tras chiulul la scoala iar acum ne prefacem, ca sa ascundem intr-un mod elegant propria noastra ignoranta.
Fara a numi in cadrul acestui discurs vitriolat o persoana anume, va vom arata poezia de la care am pornit ca pretext si vom sublinia acele greseli care noua ni se par evidente.Atrag atentia ca fiind vorba de greseli ce pot fi usor corectate, inerente pe parcursul unor anumite etape creative, ele nu sunt capitale incat sa subestimam puterea creatoare a autorului pana a-l nega intru totul.Iata cum suna versurile:
“Nu stiu de ce
dar drumul pâna la tine
mi se pare acum o vesnicie
te-ai mutat într-un oras straniu
unde bataile inimii
sunt imperceptibile auzului meu
un oras interzis
cu strazi înguste
pe care pasesc un furnicar de oameni liliputani
fiinte ce stiu doar mersul înainte
fara sa priveasca peste umeri oglinda celalaltei lumi
te-ai baricadat între ziduri
tragând dupa tine usile mele deschise
cu toate cartile rasfoite
cu toate bibelourile
ciobite de sentimente
pe marginea unui vis dezertat din lumina
mai tii minte
îti faceam
avioane din foi de hârtie
pe aripile lor îti scriam stihuri
surprinzator era ca
cele de dragoste zburau mai mult
si aterizau în palma ta plata ca o pista
împrejmuita cu mesteceni cu scoarta ninsa
si umeda de stropii norilor gri
tu fumai tigari fine
stigându-mi-le pe vârful limbii
fara ca eu sa le simt usturimea
ma dureau doar avioanele mele
ramase captive în hangarul din tine. ‘




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro