Muzica
 


Ion Vanghele - Despre critica poeziei ( urmare 1 )

Acorda o nota acestei creatii :
( 0 voturi )

Poezia este una de factura moderna, construita structural cu versuri albe, sau fara rima.Ca si in poezia clasica , rimata, printr-o astfel de poezie mesajul transmis poate imbraca mai multe forme:
-Transmiterea unui mesaj sub forma de simbol,
- transmiterea logica a unui mesaj oarecare de natura emotionala sau:
- insiruirea unor imagini metaforice independente intre ele avand capacitatea de a transmite imagini separate sau fractiuni de mesaje emotionale.
Fara a ma substitui unui profesor , cred ca un text de poezie, poate contine o serie de greseli prin faptul ca unele afirmatii plantate in text sunt anulate de celelalte care urmeaza.
De asemenea vom intalni greseli de natura pur gramaticala, acestea reprezentand neatentia cu care scriem, graba , dorinta de a epata, acoperind campul creator cu o serie de cuvinte care suna foarte frumos si dau, mai ales, cititoarele pe spate.
Sa urmarim aceste versuri:
“te-ai mutat într-un oras straniu
unde bataile inimii
sunt imperceptibile auzului meu.”
Cum putem vorbi despre “bataile inimii”, de unde stim noi ca ele exista, din moment ce ele sunt “imperceptibile”?
Pentru ca DEX-ul da urmatoarea definitie cuvantului “IMPERCEPTÍBIL, -Ă, imperceptibili, -e, adj. Care nu poate fi perceput; p. ext. care este abia perceptibil, care trece aproape neobservat, insesizabil. – Din fr. imperceptible.”
Am mai intalnit situatii in care autorii scriau pe undeva aiurea cu o mare siguranta ca auzeau glasul nerostit al padurii sau cuvintele nespuse ale iubitei.Dincolo de prelungirea ideii in fenomenologia paranormala in special la ceea ce cunoastem sub denumirea de premonitie sau predictie-unde cuvintele cuiva pot fi ghicite prin anticipare afectionala, -eu cred ca poetii in cauza ca si in situatia de fata, nu s-au gandit chiar asa de departe.Nu poti acuza pe cineva de subtilitate poetica, in momentul cand aceasta persoana vine cu urmatoarea constructie verbala:
” un oras interzis
cu strazi înguste
pe care pasesc un furnicar de oameni liliputani”
Haide sa punem intrebarile acelea care ne-au mancat sufletul in clasele primare si sa aflam cine face actiunea si ce se spune despre subiect.
Cine pasesc?
Raspunsul nu este: “de oameni liliputani”
Ci:
“un furnicar.”
Dar “furnicarul”chiar daca reprezinta in cadrul lui o multime de indivizi si individe, plus neamurile mai batrane: bunici, bunice, cumnati, veri si unchi, se refera la o multime singulara.De aceea si zicem: “un furnicar” si nu spunem:”niste furnicare”
Din acest motiv, “furnicarul paseste” si nu ” furnicarul pasesc”.
Daca noi ne exaltam in fata acestor greseli elementare, ce vom face in fata adevaratelor poezii pe care le citim?




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro