Muzica
 


Ion Vanghele - Fidelitate ( 3 )

Acorda o nota acestei creatii :
( 0 voturi )

-Astampara-te Argos.-il certa cersetorul .
Cainele il privi in ochii care scanteiau pe sub gluga si dadu iar din coada lui groasa abandonandu-si capul plin de multumire pe genunchii barbatului.Inchise ochii lasandu-se cutreierat de mana aceea autoritara care ii trezea amintiri placute inca din copilarie.Mirosul strainului, ii era atat de cunoscut si il linistea.
-Vorbeam de sotul meu.
-Sigur.Toate femeile maritate vorbesc despre sotul lor.-zambi necunoscutul.
-Poate ati auzit de el pe undeva.-continua ea sovaitoare.
-De ce ar fi trebuit sa aud?-se mira cersetorul.-Stiti? Nevoile mele sunt-va rog sa ma iertati ca spun asta, -ceva mai mizerabile. Neavand conditii sa-mi asigur bucata de paine, sunt nevoit sa o cersesc.Cei care o detin, nu sunt insa intotdeauna atat de amabili incat sa o imparta cu altii.Din acest motiv de ce as fi atat de predispus sa imi aduc aminte despre lucruri si fiinte care nu au legatura cu bucata de paine ce trebuie sa o castig a doua zi?
-Poate pentru ca bucata dumitale de paine va fi castigata mai lesne daca ti-ai aminti unele amanunte, chir daca ele nu sunt interesante pentru domnia ta.
-Cum il cheama pe sot?-intreba el egal continuand sa mangaie cainele somnoros.
Femeii ii veni sa se repeada la mana lui sa-l loveasca peste ea sau sa se agate de ea ca sa i-o opreasca.Era ceva de-a dreptul indecent in gestul acela intim care nu era a lui si care substituia gesturile stapanului de drept.
-Ulise.-striga ea prabusindu-se pe scaun.
-Ulise?- se mira el.Aaaa… Despre acel Ulise vorbiti doamna, despre Ulise cu calul?
-Ce cal?-intreba uimita femeia.
Cersetorul era cu siguranta un monstru. Putin ii pasa lui de faptul ca pe sotul ei il chema Ulise, ca ea nu stia daca acest sot mai traieste sau nu. Continua sa se joace bucuros cu urechile cainelui tragandu-l usor de ele iar puslamaua aia de javra batrana dadea ca o nesimtita din coada facand nervii ei de femeie harcea parcea. Ii venea sa-i stranga pe amandoi de gat si sa-i arunce afara din casele imparatesti ale barbatului ei.
-Da, da. Calul Troian.-o lamuri omul. De fapt nu o lamuri ci facu doar ca starea ei de nedumerire sa se agraveze.
-Stiti, acest Ulise despre care stiu eu, a pus niste tamplari priceputi sa faca un cal urias de lemn pe care l-a lasat in fata cetatii, in vreme ce toate corabiile noastre s-au ascuns in spatele insulei Tenedos.




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro