Muzica
 


Ion Vanghele - Fidelitate ( 6 )

Acorda o nota acestei creatii :
( 0 voturi )

Fidelitate ( 6 )
11/02/2011 by vanghelis008 | Edit

“Pana la urma se dovedeste ce cred femeile despre barbati.Majoritatea lor daca nu chiar toti sunt niste porci.Daca as scrie despre acest subiect, as putea da nenumarate exemple” se gandi femeia.Dar asa, cu glas tare nu spuse nimic, pastrandu-si cumpatul.
Evricleea, aduse ligheanul cu apa si il puse langa picioarele barbatului.
-Doamna… rosti el cu o voce alba care devenise la fel de subtire cat un fir de iarba.-Nu am putea negocia, ca Dvs. sa lasati praful de pe picioarele mele in pace si sa nu il provocati si eu am sa va dau maine, prima bucatica de paine pe care o capat din cersit?
-Nu te sfii dragule-ii raspunse cu demnitate femeia suflecandu-si manecile.-Eu te-am pus sa vorbesti de stapanul nostru Ulise? Ai atins un subiect care ii place, dar ce zic eu, o emotioneaza pana la lacrimi pe stapana. Asa ca n-am ce sa iti fac.Trebuie sa rezisti cu eroism pana la capat.
Imediat, doua brate uscate dar foarte zdravene il prinsera pe cersetor de un picior si pana sa zica omul carc, si-l vazu aruncat in mijlocul valurilor fara menajamente.
Cersetorul ramase mut de uluire, dupa care avu timp doar sa se cutremure o singura data.
-Linisteste-te, nu intra in panica -ii sopti dadaca, a carei forta redutabila facu si celalalt picior sa o ia pe o traiectorie asemanatoare.
Cersetorul gemu. Evricleia, incepu sa ia apa in pumni si sa o ridice pe gleznele barbatului. Parul de pe gleznele lui paroase se pleosti sub mainile curioase si pline de experienta de viata ale dadacei. Acu nu ar fi fost nici o problema, dar pacatoasa nazuia din ce in ce mai sus ceea ce il facu pe cersetor care era de altfel o fiinta destul de pudica sa roseasca.Ba mai mult pentru pastrarea in siguranta a castitatii sale, fu nevoit sa ii traga si doua palme peste mainile acelea iscoditoare si curajoase.
-Ma gadil, gafai barbatul.
Si deodata, degetele femeii, intalnira o portiune ciudata, unde carnea fusese sfasaiata de un mistret. Netezimea fireasca si fierbinte, fusese inlocuita de un sant care se astupase cu timpul, dar nu atat de mult sau atat de profund incat Evricleia sa nu simta neregulitatile cicatricei care ii trecusera prin mana de atatea ori.
-Domnule, te rog nu te mai agita atata pentru ca pana la urma s-ar putea sa sfarsesti cazand in lighean.-zise stapana.
-Doamna, va marturisesc acum in clipa aceasta din urma cand coana Evricleia incearca cu tot dinadinsul sa ma inece, va nu stiu sa inot.
-Puteti sa fiti sigur domnule, ca va inteleg sentimentele. Nici eu nu stiu. Dar sper ca pana la urma sa gasim o solutie.
In clipa aceea, cand Evricleia simti neregularitatile cicatricei si o recunoscuse, scoase un tipat ascutit, facu ochii mari si striga:
-Argos!!!!
Se uita la caine, apoi isi dadu ochii peste cap si se prabusi la picioarele cersetorului lesinata.
-I s-a facut rau de mare.-zise cersetorul.-Am spus eu ca apa nu este sanatoasa.
Stapana se ridicase uluita de pe scaun. Evricleia zacea intinsa pe ciment ca un bolovan.
-Doamna, va rog sa ma iertati.Dar cred ca femeia asta nu a atins de multa vreme un barbat. Am sentimentul ca prea multa castitate in viata, strica in loc sa faca bine.
-Domnule cersetor, iertati-ma, dar Dvs. stiti sa o resuscitati?
-Poftim?
-Sa ii suflati in gura.
-In nici un caz. Nici sa nu va treaca prin cap. Nu pun gura pe baba asta, chiar daca este zeita Afrodita. Dar daca este sa aleg, as prefera ori stapana sau in cel mai rau caz, cainele.
-Lasati. Ma duc sa chem una dintre femeile din iatac.
-Va rog.
Stapana iesi. Cersetorul ingenunche langa Evricleia batand-o usor peste obraji. Dadaca ofta, deschise ochii mari, si fu gata sa lesine din nou cand acesta se apleca deasupra ei si o saruta pe frunte.Cu o voce dulce si mangaioasa ii spuse:
-Stiu ca ai inteles.Dar te rog sa nu vorbesti cu nimeni de asta.Nici chiar cu stapana ta.Macar pana maine.
Evricleia intinse mana osoasa si-l mangaie cu duiosie pe obraz.Din ochii ei mari si intunecati, lacrimile incepura sa curga siroaie.
Asa se face ca in clipa cand stapana se intoarse in sala unde se gasea cersetorul, insotita de una dintre camarase, fu cat pe ce sa fie rasturnata de Evricleia care cara ligheanul cantand si sarind intr-un picior.




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro