Muzica
 


Ion Vanghele - Hermeneutica Miturilor vol.2 ( urmare 3 )

Acorda o nota acestei creatii :
( 0 voturi )

“A cerceta”, este sinonim cu ” a cauta”. Cercetarea se bazeaza nu numai pe punerea in valoare a unor informatii pe care le avem la indemana. Cercetarea inseamna, la un moment dat o munca de Sisif, de cautare si valorificare a unui numar cat mai mare de informatii. Din citirea lor si din particularitatile textelor care le contin, putem trage anumite concluzii. Cercetarea nu inseamna numai evidentierea informatiilor dintr-un singur spatiu cultural. Deoarece informatia este imprumutata si prelucrata la nivel cultural si de alte popoare invecinate, de foarte multe ori putem intalni o informatie vitala care s-a ratacit si care poate sa fie importanta, veriga lipsa a cercetarii noastre. Ceea ce vreau acum, este sa pun in fata cititorului, cateva legende asemanatoare in cadrul carora, elementul fabulos, de factura arhaica , s-a atasat unui nou element istoric, intregul fiind structurat altfel si ducand la o concluzie care nu mai corespunde variantei originale.
-Legenda principelui Serbiei, Milos Obrenovici:
“Trei sute de oameni ai principelui Serbiei, Milos Obrenovici ( 1815-1839) ( 1858-1860 ) au ingropat un tezaur pe Valea Cernei intr-o pestera. Toti cei care l-au ajutat pe principe sa transporte si sa ingroape comoara ar fi fost ingropati la intrarea in pestera fiind in prealabil otraviti. Singura sursa de identificare ar fi: O PIATRA PATRATA INCRUSTATA CU UN SNOP DE GRAU SI UN SARPE.
Milos Obrenovici a avut o serie de domenii in Oltenia, fiind in bune relatii cu domnitorul Tarii Romanesti Alexandru Ghica.
La Cerna varf, este ascuns tezaurul printului sarb Obrenovici.”
-Legenda Doljana
“Aceasta legenda dateaza din sec. al XIV-lea, din timpul invaziilor turcesti in Tara Romaneasca. Batranii comunei doljene Terpezi ( Terpezita) sunt convinsi ca undeva in apropierea satului lor la marginea unei padurici este ingropata o comoara blestemata.” Atunci cand au navalit turcii in satul nostru, era intr-o duminica si toti tinerii baieti si fete, erau la hora intr-o poienita din apropierea padurii. Turcii i-au omorat pe toti. De teama sa nu fie siluite, unele fete au apucat sa se arunce intr-o fantana. (…) Turcii aveau cu ei cufere pline cu monezi de aur. Ca sa nu le mai care dupa ei in timpul invaziei catre nord, le-au ingropat cu oamenii omorati intr-o groapa comuna. Au stabilit sa dezgroape aurul la intoarcere catre Turcia.Numai ca au murit in timpul bataliilor in Tara Romaneasca, astfel ca aurul a ramas acolo.Numai ca nimeni nu stie unde este ingropat.Odata pe an, in noaptea de dupa noaptea macelului, banii joaca.Adica joaca in hora, se aud lautari, chiote, se vede lumina mare.Exact ca oamenii care au fost omorati atunci de turci.”
-Legenda despre Chicera Comorii.
Comora. ( Textul este luat dintr-o carte a Mariei Ionita din capitolul ” Despre comori”.Cartea se numeste: “Legendele Muntilor Apuseni”)
“A fost un boier si-a avut bani. Si argint si aur si s-a dusa la Comora. O manat niste tigani si i-o dus acolo sa ingroape banii sa nu-i mai capete nimeni si le-o spus sa nu spuie la nime.El, ca sa fie bizuit ca n-or spune tiganii o manat niste armata ca sa le taie calea si sa-i omoare pe tigani. Ca o stiut ca asa n-or mai spune catre nime. Si i-o prins acolea, le-o tinut calea pe drumul acela mai sus de casoaie si i-o omorat. Si de atunci asa ii zice la drumul acela, Tiganeasa.
Da a fost o batrana si o fost la vaci. Avea furca si torcea. Si i s-o deschis acolo la Comora unde a bagat boierul banii.Acolo era asa ca o pivnita .Si erau oameni acolo si la masa. Si au chemat-o si pe ea acolo. Ea a implantat furca in pamant si s-a dus acolo. Si daca s-a dus la ei, s-a inchis usa. Si a stat acolo si i-a fost bine. Cine stie cat a stat dar ei i s-a parut ca a stat numai un pic.Cand a iesit de acolo, n-au mai fost oameni cunoscuti.Era alt rand de oameni, atat a stat ea acolo.”
In aceasta carte sunt povestite si alte variante legendare, care pun actiunea pe seama unor boieri sau chiar a lui Dar ( Darie ) imparat, care si-ar fi aflat imparatia in aceste locuri.
Legendele care le-am intalnit, imbraca doua aspecte distincte:
-Este vorba despre ingroparea unui tezaur in albia unui rau, iar dupa savarsirea lucrarii si apele revin in matca de odinioara, cei care au executat aceasta lucrare sunt omorati pentru a se pastra taina.
-In locul cu pricina sau in alte locatii, este ingropat un defunct, de regula un rege, o regina, o persoana importanta de sex masculin sau feminin sau de ambele sexe, aurul, argintul, apartinandu-i acestuia / acestora de drept sub forma monetara sau de obiecte pretioase de folosinta curenta.
Moartea constructorilor apare nu numai ca o motivatie pentru pastrarea tainei locului unde este ingropat defunctul, dar si ca un obicei trac, alaturi de persoana regala sau de rang inalt, fiind facute sacrificii umane, sau fiind ingropati membrii din familia respectiva.
Justificarea este data ca slujitorii omorati, vor continua sa il serveasca pe rege si pe lumea cealalta, iar persoanele apropiate, vor continua sa ii tina companie regelui dupa moarte.
-Este posibil ca ingroparea defunctului in albia unui rau sa se datoreze intelegerii gresite a ideii egiptene de trecere a Styxului in lumea infernala. Aducem pentru aceasta urmatorul exemplu: Pacala este condamnat la moarte si varat intr-un sac, este lasat pe malul unei ape. Trece pe acolo un cioban cu oile sau cu vitele. Auzind ca Pacala este pe cale sa fie omorat fiindca nu vrea sa fie facut primar, ciobanul accepta sa ii ia locul lui Pacala. In felul acesta Pacala se alege cu vitele sau cu oile ciobanului. Uimiti ca Pacala a supravietuit azvarlirii in apa, taranii din satul lui afla cu surprindere ca pe fundul apei se gasesc vite si mai frumoase decat cele pe care le-a scos Pacala de acolo. Taranii se hotarasc sa puna stapanire pe aceasta avutie neasteptata si se arunca cu mic cu mare, in frunte cu popa in apa, unde bineinteles se ineaca.
Intrebarea pe care mi-o pun, este daca o astfel de “inhumare” subacvatica, era practicata la un moment dat si in spatiul nostru cultural, sau este vorba de un simbol care are in realitate o altfelk de explicatie.
Mai amintesc aici intamplarea cu Fafnir, cand dupa uciderea balaurului, Sigurd sau Sigfried se va scalda in sangele monstrului pentru a deveni invincibil.
Este vorba despre o scalda oarecare, sau gestul respectiv are conotatii mult mai grave?




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro