Muzica
 


Ion Vanghele - La umbra teilor batrani

Acorda o nota acestei creatii :
( 0 voturi )

Asa se numeste poezia acestui autor.Nici nu va puteti imagina cate lucruri interesante se pot intampla la umbra acestor tei venerabili, ca de fapt si in conditiile cand umbra acopera si alte locatii sau se datoreaza diferitelor eclipse ocazionale.Poezia este enuntata astfel:
“Din cupa de cleştar, amara,
Ne bem nestingheriți,
la umbra teilor batrâni,
iubirea de odinioara.

Iar vii ce muri-vor mâine,
beau vin în cinstea morților de ieri
şi azi, mai muşca dintr-o pâine…

Am obosit şi-aş vrea sa dorm,
aievea, în gradina,
pe iarba, sub castani,
uitata de cei vii
macar treizeci de ani…

La piept puternic sa ma strânga
amețitorul somn…
Şi ajunsa-n zdrențe, fara de-ncalțare,
la uşa liniştii sa dorm,
sa dorm…

Dar buza ta cea patimaşa
învinețeşte ochii mei
şi-n brațul somnului
nu ma mai lasa…

Şi trista gura ta
de cavaler medieval,
nu pridideşte sa-mi însemne
pasari de legenda
pe obrazu-mi veşnic pal… “
Poezia incepe cu o contradictie subtila, care merita sa fie discutata.
“”Din cupa de cleştar, amara, ”
In primul rand, nu cupa poate sa fie amara ci continutul ei.Dar putem accepta imaginea poetica a extinderii continutului la intreaga cupa, creind iluzia ca aceasta cupa prin ea insasi poate fi amara.
“Ne bem nestingheriți, ”
Introducerea pronumelui “ne” la inceputul versului, creaza un echivoc, deoarece se refera la doua lucruri deosebite.
Prima idee, este ca “Noi ne bem nestingheriti( pe noi insine).” In aceasta situatie, devenim brusc identici cu bautura continuta de cupa de clestar.Aceasta ar introduce ideea interesanta a fluiditatii fiintelor umane si contopirea lor prin dragoste intr-un tot unitar.Ceea ce este la fel de interesant se refera la gustul amar al dragostei, care nu mai este un fel de dragoste “edenica” imbracata in fustite roz, si in pantalonasi scurt.Nu mai este acea gogosica umpluta cu gem de prune sau marmelada si stropita din abundenta cu zahar farin.Pentru mine acest lucru inseamna un pas inainte.Umbra teilor batrani se refera in plan simbolic la varsta.Este propria noastra umbra in cadrul careia noi traim amintirea iubirilor de odinioara.Nostalgiile acelor ani ai tineretii fac sa otraveasca sau cum zice poeta, sa amarasca acea cupa din care bem la un moment dat nostalgici.Daca nu interpretam in aceasta directie versurile, ne lovim de contradictia ca bem nestingheriti din cupa amara, ceea ce nu se poate infaptui fara sa strambi din nas, din buze, sau sa simti o crispare a fetei ori a intregii fiinte.
Strofa a doua este intr-un fel sibilinica.Aceasta ma deterina sa cred ca poetii mai au totusi si momente bune:
“Iar vii ce muri-vor mâine,
beau vin în cinstea morților de ieri
şi azi, mai muşca dintr-o pâine…”
Imaginea celor vii, este o proiectie a noastra dincolo de noi insine, un fel de detasare spirituala a noastra de noi.Vii, noi cei care traim astazi si care vom muri maine, bem vin in cinstea mortilor de ieri.Cristos va face acelasi lucru, oferind paine si vin care sunt substituentii carnali ai fiintei divine.Numai ca noi ne impartasim aici in vechea lege a dragostei.




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro