Muzica
 


Ion Vanghele - Levizoara si Mugurel

Acorda o nota acestei creatii :
( 0 voturi )

Basmul face parte din "Basmele Fantastice Românesti" vol.1 : "Fata Rapita de Soare." (pg.46)
Basmul este de tinuta Vetero-Testamentara, deoarece asa cum am mai spus, o serie de motive populare care apar în discursul narativ al povestitorului-în cazul nostru, povestitoarea-se regasesc în Vechiul Testament. Voi merge pe interpretarile facute, fara a intra prea mult în detalii.
-Zâna Soarelui care îl fura pe Mugurel, este imaginea feminina a lui Faraon . Facând o astfel de afirmatie Mugurel devine Iosif. Sora lui Mugurel -sunt de fapt fratii lui Iosif care pun la cale mârsavia vânzarii fratelui mai mic acelei caravane de ismaeliti care se îndreapta spre Egipt.Motivul se mai regaseste si în balada Miorita mai putin conturat si în Povestea lui Harap Alb a lui Ion Creanga, la fântâna unde destinele dintre Harap-Alb si Spân se schimba.
-Motivul tufanului.
A fost un motiv care m-a facut sa oscilez mult.Iata continutul sau primar care se regaseste în epopeile lui Homer.
"Mergând prin padure întâlneste un tufan mare.Tufanul acela mare ce facea? Era un sarpe mare pe el si trei puisori erau acolo.Pe fiecare an sarpele mânca puisorii".
În Iliada, proorocul Calha, interpreta numarul puisorilor ca fiind corespunzator anilor pâna când aheii vor cuceri cetatea Troia. Numarul puilor era de noua, iar la sfârsit sarpele o va înghiti si pe mama lor. Fiind vorba de o pasare, ca un simbol al divinitatii si mai ales a unei mame, mama celor noua puisori desi ar trebui sa fie Hera si o cetate închinata acestei zeite, în realitate, este vorba de zeita fecioara si respectiv cetatea Atena, aflata în conflictul cu sarpele-simbolul persan a lui Darius si respectiv a lui Xerxes I. Puisorii zeitei Atena sunt de fapt celelalte cetati grecesti.Aceasta este explicatia legata de cetatea Troia din Iliada lui Homer. Daca mutam scena în Egiptul antic, tufanul acela ar reprezenta Egiptul. Sarpele care vrea sa manânce puisorii si chiar o face pentru o vreme, este însusi Faraon. Desi aici, explicatia nu este data de Razboaiele Medice ( Persano-Grecesti ) ci de înmultirea excesiva a populatiei Egiptului prin aparitia Printilor Pastori sau a Hixosilor, în cea de-a doua perioada interimara.Din perspectiva Biblica, Faraon cere moaselor egiptene sa omoare toti copiii de sex barbatesc ai lui Israel si sa lase în viata numai fetele. Putem adauga aici si întâmplarea lui Avraam si a sotiei sale Sarai pe vremea când amândoi calatoreau spre Egipt. De teama sa nu fie omorât, Avraam, îi cere lui Sarai sa nu spuna ca el este sotul, ci fratele ei. Conflictul nu se desfasoara asa cum suntem tentati sa credem între Faraon si niste copii nevinovati din moment ce Israelitii din Egipt purtau cu totii numele de "Copiii lui Israel", chiar atunci când aceste persoane erau adulte.
-Motivul lui Dumnezeu
"Mergând asa înainte, da de-un om.Si-atâta tipa si-atâta zbiera. Sedea pe noua stânci de piatra.-Cine se va gasi sa-mi scoata-zicea, -teapa din ochi, i-oi face mult bine.
Fata s-a suit binisor pe stancile acelea pâna la el si i-a scos teapa din ochi.
'Ce:
-Levizoara ce bine sa-ti fac eu tie dupa binele pe care mi l-ai facut? Caci eu sunt Omu Pamântului.( de fapt el este Omul care a facut Pamântul, Dumnezeu.)
Scena orbirii apare si în episodul Polyfem din Odiseea lui Homer si la Moara Dracilor în "Ispravile lui Pacala" a lui Petre Dulfu.( Este mare pacat ca acest mare apocrif Biblic nu este reeditat, facând parte din patrimoniul nostru popular cultural.) Scena este identica cu mâncarea Scufitei Rosii de catre Lup si cu imaginea iconica a lui Dumnezeu vazut pe Muntele Horeb în mijlocul unor maracini care ard si nu se mistuie.Sunt convins ca unii cititori sunt mai retinuti în ce priveste interpretarile mentionte de mine. Va amintiti episodul Biblic când copiii lui Israel au ajuns la apele Amare si se plângeau de sete lui Moise. Acesta sfatuit de Dumnezeu, loveste cu toiagul stânca Horebului si de acolo tâsneste apa care domoleste setea oamenilor si a dobitoacelor. În basm, scena este descrisa astfel:
"Când s-a dus vântul si s-a umflat în ei, i-a suit pe Muntele Secetei.Când i-a suit pe Muntele Secetei, Levizoara a-nceput sa plânga:
-Mugurel, noi aicea murim si de foame si de sete."
Motivul este însa fragmentat din moment ce vom citi putin mai departe:
"Omul Pamântului ( Dumnezeu) i-a dat un baston în mâna.Când dadea cu bastonul, se deschidea câte-o usa.Când a trecut tunelul acela-nainte, iacata si zâna si cu ma-sa. Si când a dat un tipat, de-abia tinea Omul Pamântului Pamântul în mâini si-n picioare sa nu se scufunde si sa moara Levizoara si cu Mugurel.'
Bastonul tinut de fata, a functionat asemenea unei sabii care a retezat-o pe Zâna Soarelui si pe Mama acesteia. Ori în clipa când le-a fost taiate gâturile din ele a început sa tâsneasca sângele. Daca sângele este similar apei, aceasta presupunând ca femeile erau de fapt reprezentari ale zeitei Pamânt sau ale Nilului, atunci vom întelege explicatia gestului facut de Levizoara.
Anterior acestui motiv, mai exista unul care merita toata atentia.
"Si-a luat nuielusa si a rupt-o-n doua, a rupt-o marunt si-a aruncat-o în gârla, de s-a facut un pod de treceau tancurile pe el.Si l-a luat pe Mugurel si a trecut dincolo."
Este acelasi pod peste care treceau furnicile din Povestea lui Harap Alb. Este podul peste care au trecut copiii lui Israel peste Marea Rosie




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro