Muzica
 


Ion Vanghele - Poetul ( urmare 1 )

Acorda o nota acestei creatii :
( 0 voturi )

Din acea clipa, Calul si-a capatat numele acesta , iar el, l-a urmat ca o umbra sarguincioasa pe toate marile si oceanele lumii.Uneori cate unul din echipaj povesteste ca il aude pe Calul nechezand noaptea.Lucrul acesta se intampla mai ales cand este luna plina.Bigo Wayland are insa o alta parere.El spune ca si atunci cand plange, Calul se manifesta in acelasi fel.Face asta pentru ca ii este dor de casa.Parintii lui erau oameni simpli de la tara, niste fermieri saraci cu cateva vite si gaini rascolitoare imprejurul bataturii si cu o gramada de datorii pe care se straduiau sa le achite cu constiinciozitate luna de luna.Intr-o buna zi Calul s-a saturat de viata aceasta atat de anosta si lipsita de orizont , si-a umplut sacul cu bruma lui de saracie care i se cuvenea si a sters-o fara sa spuna nimanui unde se duce sau ce are de gand sa faca.Unii au crezut ca s-a dus la Londra, altii ca s-a imbarcat pe o corabie ce se indrepta cu toate panzele sus si vant din pupa catre coastele Ameriucii de Nord.La un moment dat a ajuns pe Norocoasa si aici a ramas.A urcat de jos in ierarhia gradelor si a ajuns seful tunarilor datorita talentului sau de a lovi cu tunul orice tinta care ii aparea in fata.Cred ca Dumnezeu, dar mai ales Satana il ajutau sa traga atat de precis, incat nu de putine ori, capitani batrani si harsiti cu marea se opreau ca sa imi spuna:
-Capitane se vede ca te-a nasit Thompson sau fratele sau de cruce, John Heating de reusesti sa scapi intotdeuna de toate stramtorile vietii.Ori ai facut vreun legamant cu Satana si cu slujitorul lui nepretuit, Calul?
Nu faceam decat sa-i invit la taverna aceea ” La doi cocosi” din port, sa zambesc subtire, sa scot din buzunarul hainei un pumn de dubloni de aur si sa-l rastorn pe masa carciumarului, comandand rom pentru toata lumea.Taverna “La doi cocosi” se umplea repede de veselia bautorilor care goleau una cate una bardacele pline cu rom si de chicotele acelor femei vrednice si decoltate ce rascoleau sangele fierbinte cu privirile lor alunecoase, adanci si pline de patima cat sa faca toata Tortuga sa alunece in pacatele lumesti cu care Dumnezeu ne-a inzestrat cu prisosinta.Lampile se aprindeau in obscuritatea tavernei din port, vinul, berea si romul curgea galgaind ca valurile manate de maree, ca sa dispara in burtile acestor onorabili domni, proscrisi ai marii, neimbatandu-i totusi niciodata intr-atat incat sa scoata flintele lor ghintuite, pistoalele, pumnalele si sabiile de abordaj, suficient de ascutite ca sa taie ca pe nimica slanurile abundente ale vreunui casalot.Ba cand caldura torida a tropicelor din gaturile lor se mai potolea putin, vedeai pe cate unul ori cazand intr-o melancolie ciudata si groasa asemenea unei cete, plina de atatea amintiri neimpartasite, ori scotand de la brau pipa sa fumeze din acel tutun pe care fratii lor il descoperisera la indienii Nord Americani sau ai Indiilor de Vest, denumire ce inca se mai pastra alaturi de cealalta, mirosind parca prea nou si prea a multa naftalina.In tacerea cea adanca, numai ce-l auzeai pe El Coyote:
-Hai sa va spun o poveste.
Avea El Coyote darul sa povesteasca incat toata lumea il asculta cu gura cascata.Este drept ca si povestile tineau la el.Eu insumi am fost martor la cateva intamplari povestite de el mai tarziu prin tavernele porturilor si as putea jura ca erau foarte adevarate.




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro