Muzica
 


Ion Vanghele - Porcii lui Circe

Acorda o nota acestei creatii :
( 0 voturi )

Poveste cu mistreti
Era o vreme de început de veacuri. Mistreții aveau colții de fildeş. Se racoreau, în zilele arzatoare, înotând, în amonte, prin apa aceea limpede şi rece ca o zi polara. Peştii se oglindeau jucauşi ca într-o zbatere de pleoape.
Când râul muşca furios din maluri, mistreții se retrageau vlaguiți la margine de padure de cleştar, mirosinda a poveste şi îşi aşezau trupurile masive în bataia zanateca a sorelui, strigându-şi somnul, ca pe un strigoi-vârcolac. Apoi se îndesau unii în alții, într-o gramada umezita, şuierându-şi în urechile clapauge truda unei zile zbuciumate de efort.

La umbra salciei lacrimate, eu strivesc în buze fire de nisip din clepsidra timpului, înghițind cu eforturi supraomeneşti toate poveştile voastre. Îmi şuiera în timpane şi acum zgomotul sinistru al rasuflarii pufaite a dobitoacelor din padurea de cleştar…Sunet sinistru, aducator de nelinişti , înghițitor de vremuri.
Şeherezade, cu ale lor cosite despletite, îşi apleaca frunțile încrustate de stele albe , sorbindu-mi de pe buze fluturii amețiți de poveştile prea aspre pe care le-ati turnat în mine ca într-un mesager al dragostelor voastre ne împlinite.
Fluturii îmi deseneaza trupul într-un ultim sarut…al morții sau al vieții? Aripile scutura o ploaie de cuvinte peste o lume ce le-a pierdut sensurile…Cuvintele se ascund nevrednice, undeva, în liniştea alba…
Un ecou pierdut rasuna haotic : tristețea are ochi caprui. Sau poate erau doar vorbele pierdute demult în lumea asta de cineva plecat întru veşnicie, iar încremenitele nu-şi cautau decât stapânul, plecatul întru adormire…
În lipsa altor cuvinte , oamenii încearca a da sens acestora…Îşi vopsesc ochii în nuanțe banale spre a nu moşteni tristețea…Vopselele se termina cînd ne sunt înmânate tuburile golite…
Ma privesc în ochii tai şi vad capruiul ochilor mei…Sa fim noi tristețea?
Daca am întoarce cuvântul pe alta parte, oare am putea vedea fericirea?

Aripile srtavezii continua sa abata asupra lumii o întreaga poveste amestecata de cuvinte nerostite, mesaje pierdute, ravaşe fara destinație, ochi limpezi neînlacrimați buni de aşezat pe fața îngerilor din icoanele decolorate de vremuri necuprinse în cartea vieții veşnice…

Şeherezadele se zbenguie prin iarba necosita, înspaimântator de verde şi înalta, încât le spala fețele cu roua care nu se ia pâna la amiezi. Întind plasele şi aşteapta sa prinda fluturii mei , pe care i-a eliberat gura arsa de arşița zileleor trecute calare pe soarele-bulgare-aprins…
Ele sunt aducatoarele de ravaşe împraştiate…

Pierduții aşteapta, cuminți, semne albastre de nemurire…

Dar se trezesc mistreții mei cu ai lor colți de fildeş.
Nesatuii molfaie firele de nisip din clepsidra timpului ascuns…
Mii de poveşti minunate, poveştile voastre, aluneca vertiginos în burți fara de sens, aşa cum a alunecat, într-o zi sfânta, Iona în burta nesatula a Balenei flamânzite de rugaciune…

Acum, mistreții mei, satui de poveşti erodate de timp, se odihnesc la umbra salciei înlacrimate, rumegând, plictisiți, cuvinte pierdute, vorbe mincinoase, ravaşele de dragoste
( tradari) netrimise vreodata, pribegite clipe , ostatece în burți prea demne…
Doamna Dorina Ciocan a scris ” O poveste cu mistreti” foarte impresionanta pe care citind-o, mai ca m-au podidit lacrimile.Am sa incerc sa va explic povestea din perspectiva simbolica si am sa rog colegii sa-si exprime opinia care varianta este mai apropiata de adevar.Desigur si cu ajutorul autoarei.Ce ne povesteste doamna Circe? Era o vreme de inceput de veacuri, cand abia se inventase calculatorul si oamenii se miscau cu oarecare stangacie in lumea virtuala.In aceasta lume virtuala, traiau niste mistreti cu colti de fildes care se numeau intre ei “maestre” sau mai simplu, “poeti”, dar tin sa precizez ca erau si mistreti de genul masculin si scroafe de genul feminin, adica poeti si poetese, din care facea parte si comandantul sef, acest barbat cu fuste care purta diverse nume: Ciocan (fiindca ii furase ciocanul zeului german Thor), Circe, fiindca iesea odata cu purcelusii nostri literari la pascut, sau Dorina, nume nestiut si necunoscut dar avand atatea conotatii cu literatura noastra populara.(A se vedea spre exemplificare doinele noastre de Dor si de catanie.)Ce faceau in acest timp porcusorii nostri? “Se racoreau, în zilele arzatoare, înotând, în amonte, prin apa aceea limpede şi rece ca o zi polara.”
Ca sa nu incurcam cititorul, scriau poezii ascunsi in camerele lor de la parter, etaj sau de la mansarda.Cea mai interesanta imagine este aceea in care mistretii, “se îndesau unii în alții, într-o gramada umezita, şuierându-şi în urechile clapauge truda unei zile zbuciumate de efort.”
Nu stiu la cine face referire d-na Dorina, oricum eu am urechile micute si fine lipite de scafarlie.Poate la doamna I.? sau doamna M?-enigma puteti sa o rezolvati chiar Dvs. adresandu-i intrebari pertinente autoarei.
De la o referire la persoana a treia, distanta fiind prea mare, autoarea trece la o imagine ceva mai apropiata:
“La umbra salciei lacrimate, eu strivesc în buze fire de nisip din clepsidra timpului, înghițind cu eforturi supraomeneşti toate poveştile voastre.”
Daca “salcia lacrimata” este Andrada de la umbra ei, biata femeie inghite cu foarte mare greutate si cu delicatete ( eforturi supraomenesti dupa cate imi amintesc, )porcarelele pe care le debiteaza porcusorii si scrofitele, adica poetasii si poetesele de pe Cleopatra, incepand de la vladica si pana la opinca, exceptand-o bine inteles pe Craiasa ciobanita Circe, care ii mana de la spate la ros de ghinda si alte produse culinare naturiste.Dragii mei purcelusi si purceluse, va rog sa va priviti in oglinda sufletului Dorinei si sa vedeti cum aratati si ce mai spune ea despre modul in care scrieti:
“Îmi şuiera în timpane şi acum zgomotul sinistru al rasuflarii pufaite a dobitoacelor din padurea de cleştar…Sunet sinistru, aducator de nelinişti , înghițitor de vremuri.
Şeherezade, cu ale lor cosite despletite, îşi apleaca frunțile încrustate de stele albe , sorbindu-mi de pe buze fluturii amețiți de poveştile prea aspre pe care le-ati turnat în mine ca într-un mesager al dragostelor voastre ne împlinite.”
Acum cred ca aveti dreptul sa alegeti optional ceea ce vreti sa fiti: dobitoace sau sa ramaneti pe vecie niste porci ramatori care n-au posibilitatea sa se inalte in gratiile zeilor deoarece prefera sa faca in mod permanent bai in namol si sa se ascunda cate doi in boschetii comunali.(Sa mai ziceti ca eu sunt rau cand va critic.Uite aici critica si as fi curios in astfel de conditii sa stiu pe unde va scoateti Dvs. doamnelor camesile si Dvs. domnilor pe unde pantalonii.)
“Padurea de clestar, ” este site-ul vostru Cleopatra.Porcii lui Circe, de ambele sexe, “Pierduți aşteapta, cuminți, semne albastre de nemurire…”
“Nesatuii ( adica voi porcii, )molfaie firele de nisip din clepsidra timpului ascuns…
Mii de poveşti minunate, poveştile voastre, aluneca vertiginos în burți fara de sens, aşa cum a alunecat, într-o zi sfânta, Iona în burta nesatula a Balenei flamânzite de rugaciune…
Acum, mistreții mei, satui de poveşti erodate de timp, se odihnesc la umbra salciei înlacrimate, rumegând, plictisiți, cuvinte pierdute, vorbe mincinoase, ravaşele de dragoste
( tradari) netrimise vreodata, pribegite clipe , ostatece în burți prea demne…”
Stimati colegi, colega noastra a avut amabilitatea sa isi exprime o anumita opinie in legatura cu Dvs. Nu credeti ca ar fi normal sa se bucure in aceeasi masura si de caldura sufleteasca a replicilor Dvs.? Macar atat cat sa vada ca nu sunteti cu totul mistreti ( adica fraieri) cum ne considera majestatea sa?




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro