Muzica
 


Ion Vanghele - Tinerete fara batranete ...( urmare 6 )

Acorda o nota acestei creatii :
( 0 voturi )

Spunând acestea, zâna cea rea întoarse carul si se îndeparta. Fat-Frumos îi urma exemplul, îndreptându-se catre rasarit. Merse calul cu Fat-Frumos, cale lunga sa ne-ajunga, zilele si noptile se prefacura în saptamâni si saptamânile se prefacura la rândul lor în luni. Trecura vai, munti, traversara izvoare, coborâra dealuri. Într-o dimineata, se trezira amândoi într-o câmpie frumoasa, o jumatate din aceasta având o iarba verde si proaspata iar pe cealalta jumatate, iarba fiind vesteda si pârlita.
- Ei? – întreba Fat-Frumos dându-se jos de pe cal si lasând patrupedul sa pasca în liniste.
Acesta mânca iarba înrourata cu lacomie, se opri si se aseza alaturi de Fat-Frumos. Scoase din buzunar o muzicuta si începu sa cânte o melodie country. Dupa aceea scutura muzicuta si o vârî din nou în buzunar. Pe urma începu:
- Probabil te întrebi de ce este iarba pârlita, iar acolo unde nu este pârlit, câmpul are iarba vesteda sau este napadit cu buruieni. Stapâne, trebuie sa stii ca ne aflam pe mosia unei Scorpii, sora cu Gheonoaia.
- Banuiam eu. – Rosti Fat-Frumos.
- Ceea ce banuiesti stapâne este nimica toata. Realitatea bate filmul, cum este scris în vechile carti de catre oameni întelepti si plini de glagorie. Scorpia este si mai rea decât sora-sa. Are trei capete, varsa foc si smoala si prapadeste pe cine se nimereste.
Calul îsi facu cruce cu copita dreapta si zise catre dânsul: “Vai Doamne, iarta-mi pacatele, na ca ma apucai sa fac versuri”.
- Altceva mai stii despre Scorpie? – întreba fiul de împarat curios.
- Stiu ca trebuie sa te pregatesti cât se poate de bine sa o înfrunti, daca nu vrei cumva, capul tau sa agate într-un vârf de par alaturi de alte capete, care îi cânta osanale si o lauda de cele mai multe ori cu o nerusinare fara masura.
- Atât de perversa este?
- Ca sa-ti imaginezi. – Raspunse calul si îsi trase un capat de pled peste el dupa care adormi.
Cum se crapa de ziua si cerul deveni usor trandafiriu, Fat-Frumos înseua calul si îsi pregati armele. În clipa urmatoare, pamântul se zgâltâi. Se auzi un urlet… se auzi o vâjâitura si cerul se acoperi de nori negri asa de josi, încât se lega cu vârtejuri înfricosate de brâul pamântului, smulgând tot ce putea sa adune în cale. Fulgerele brazdau cerul dintr-o parte în alta ca ploaia.Trasnetele cadeau smulgând din pamânt bucati uriase. Padurile hauleau amenintator si lupii alungati din culcusurile lor silvestre, raspundeau cu urletele lor salbatice, semanând cu suierul vifornitei iarna. Din negura aceea, Fat-Frumos zari decupându-se cele trei fete ale Scorpiei. Capetele deschisera gurile larg, si valuri de flacari aprinsera aerul în jurul flacaului. Dar nici Fat-Frumos nu se lasa. Se repezi cu palotul strâns în pumn si fu gata, gata sa-i reteze un cap. Negura se adânci si o voce ciudata parca izvorând din maruntaiele pamântului îi spuse:
- Linisteste…te… Baga-ti sabia în teaca si… hai sa stam amândoi de vorba ca doi adulti.
Fat-Frumos întreba calul:
- Ce parere ai ? Minte sau spune adevarul?
- Cu Scorpiile nu poti sti niciodata. – Zise calul, ridicând din umeri.
Dar daca nu ai altceva mai bun de facut, eu zic sa faci ce îti spune zâna si sa vedem ce se întâmpla.
Fat-Frumos îsi vârî palosul în teaca. Negura începu sa se risipeasca si în fata lor aparu o femeie bruneta de o frumusete rara. Îti venea sa bei apa din gurita ei si ai fi jurat ca sorbi miere. Îti venea sa îi saruti mâinile si sa faci o serie întreaga de lucruri, care L-ar fi facut pe Dumnezeu si pe îngeri sa roseasca. Era genul de femeie ( nu mai stim daca femeile mai au si alte genuri, lucrul acesta ramâne înca de stabilit ) care te facea sa vorbesti singur si sa spui numai prostii. Nu este de mirare ca Fat-Frumos o ceru de nevasta iar ea îl refuza în mod politicos si cu demnitate, ca o regina.
- Fat-Frumos, – adauga ea dupa acest esec sentimental al eroului nostru- multe am auzit despre faptele tale de vitejie.
Unde Doamne o fi auzit ea asta ca la telejurnal nu se vorbea decât de criza economica si de abilitatile unora de a fura cât mai mult pe cale legala si bineînteles si înafara acesteia. Iar pe site-urile celelalte, femeile îsi scoteau ochii între ele sau barbatilor care în urma Apocalipsei nimerisera nefericitii pe acolo. Dar Fat-Frumos, ca barbat ce era, cu doza lui de orgoliu congenital, spuse:
- Ma bucur draga mea ca vestile despre mine au ajuns la tine înaintea mea.
Calul se lovi cu copitele în cap. Uite ce nemernic carase el în spate atâta vreme. Se asteptase ca Fat-Frumos sa vorbeasca mai frumos, sa se rupa de banalitatea cotidiana, ori el nu facea decât sa spuna balarii. Zâna zâmbi subtire.
“Scorpie ca Scorpie”, gândi calul, dar stie sa zâmbeasca.
Femeia se apropie de calul lui Fat-Frumos, îi vârî o acadea în gura si spuse zâmbind:
- Vai ce cal frumos ai…
Acuarella îsi ciuli urechile si deschise gura într-un zâmbet larg de era cât pe-aci sa scape acadeaua din gura.
- Si nu este numai frumos, dar este si atât de inteligent…
Bietul animal simti ca i se înmoaie picioarele si ar fi cazut în coada daca Fat-Frumos nu ar fi sarit jos din sea o clipa mai devreme.




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro