Muzica
 


Ionescu Teodora - Greuceanu 3

Acorda o nota acestei creatii :
( 0 voturi )

C�nd, �n puterea noptii, veni si fratele cel mare al zmeului, si calul lui sari de saptesprezece pasi �napoi. El zise ca si frate-sau, iara Greuceanu �i raspunse si lui ca si celui dint�i. Iesind de sub pod, se lua la tr�nta si cu acest zmeu. Si unde mi-aduse, nene, zmeul pe Greuceanu si-l baga �n pam�nt p�na la br�u. Dara Greuceanu, sarind repede, unde mi-aduse si el pe zmeu o data, mi-l tr�nti si-l baga �n pam�nt p�na �n g�t si-i taie capul cu palosul. Arunc�ndu-i si mortaciunea acestuia si a calului sau sub pod, se puse iarasi de se odihni. C�nd despre zori, unde venea, mare, venea tat-al zmeilor, ca un tartor, catranit ce era, si c�nd ajunse la capul podului, sari calul lui saptezeci si sapte de pasi �napoi. Se necaji zmeul de aceasta �nt�mplare c�t un lucru mare, si unde racni:
- Ah, m�ncare-ar lupii carnea calului; ca pe lumea asta nu mi-e frica de nimenea, doara de Greuceanu de Aur; si �nca si pe acesta numai sa-l iau la ochi cu sageata si �l voi culca la pam�nt. Atunci, iesind si Greuceanu de sub pod, �i zise:
- Deh! zmeule viteaz, vino sa ne batem, �n sabii sa ne taiem, �n suliti sa ne lovim, ori �n lupta sa ne luptam.
Sosi zmeul si se luara la bataie: �n sabii se batura ce se batura si se rupsera sabiile; �n suliti se lovira ce se lovira si se rupsera sulitile; apoi se luara la lupta: se zguduiau unul pre altul de se cutremura pam�ntul; si str�nse zmeul pe Greuceanu o data, dara acesta, bag�nd de seama ce are de g�nd zmeul, se umfla si se �ncorda �n vine si nu pati nimic, apoi Greuceanu str�nse o data pe zmeu, tocmai c�nd el nu se astepta, de-i p�r�i oasele. Asa lupta nici ca s-a mai vazut. Si se luptara, si se luptara, p�na ce ajunse vremea la namiezi, si ostenira. Atunci trecu pe dasupra lor un corb carele se legana prin vazduh si cauta la lupta lor. Si vaz�ndu-l, zmeul �i zise:
- Corbule, corbule, pasare cernita, adu-mi tu mie un cioc de apa si-ti voi da de m�ncare un voinic cu calul lui cu tot. Zise si Greuceanu:
- Corbule, corbule, mie sa-mi aduci un cioc de apa dulce, caci eu ti-oi da de m�ncare trei lesuri de zmeu si trei de cal.
Auzind corbul aceste cuvinte, aduse lui Greuceanu un cioc de apa dulce si �i ast�mpara setea; caci �nsetosasera, nevoie mare. Atunci Greuceanu mai prinse la suflet, si, �mputernicindu-se, unde ridica, nene, o data pe zmeu, si tr�ntindu-mi-l �l baga �n pam�nt p�na �n g�t si-i puse piciorul pe cap, tin�ndu-l asa. Apoi �i zise:
- Spune-mi, zmeule spurcat, unde ai ascuns tu soarele si luna, caci azi nu mai ai scapare din m�na mea.
Se codea zmeul, �ng�na verzi si uscate, dara Greuceanu �i mai zise:
- Spune-mi-vei ori nu, eu tot le voi gasi, si �nca si capul reteza-ti-l-voi.
Atunci zmeul, tot mai nadajduindu-se a scapa cu viata daca �i va spune, zise:
- �n Codru Verde este o cula. Acolo �nauntru sunt �nchise. Cheia este degetul meu cel mic de la m�na dreapta.
Cum auzi Greuceanu unele ca acestea, �i reteza capul, apoi �i taie degetul si-l lua la sine. Dete corbului, dupa fagaduiala, toate st�rvurile, si, duc�ndu-se Greuceanu la cula din Codru Verde, deschise usa cu degetul zmeului si gasi acolo soarele si luna. Lua �n m�na dreapta soarele si �n cea st�nga luna, le arunca pe cer si se bucura cu bucurie mare. Oamenii, c�nd vazura iarasi soarele si luna pe cer, se veselira si laudara pe Dumnezeu ca a dat at�ta tarie lui Greuceanu de a izb�ndit �mpotriva �mpielitatilor vrajmasi ai omenirii.




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro