Muzica
 


Jurca Marinela Florina & Vițelaru Loredana Nicoleta . - ~ Atât să știi iubite , de nu-mi mai vrei iubirea ... ~

Acorda o nota acestei creatii :
( 0 voturi )

Iubitule , de aș muri , ai plânge ? Și trista-mi amintire , la pieptul tău , ai strânge ?
Sunt încă vie , dar am murit de mult , nu sunt decât o pală ...sunt adieri de vânt .
Iubitule , de eu nu voi mai fi , ca mine spune-mi tu ? ! Cine te va iubi ?
Cine te va m-ai scrie , în triste poezii ? În clipe pironite , în care nici nu știi ?


Iubite , m-ai ți-i tu minte visul , în care noi am fost ? Și ne-am iubit cu patos ,
era așa frumos ! ...
Și visu-i mort acum , la fel cum sunt și eu , fără a ta iubire , iubite, -mi este greu .
Eu te tot caut în noapte , dar ai uitat de noi , de clipele frumoase , în care eram doi .
Eu însă am păstrat , o clipă am ascuns , te smulg din amintire , când nu mai pot de plâns .


Acum albastrul nopții , îmi mângâie tăcerea , eu n-am crezut nicicând , că n-am să-ți văd privirea .
Întreb și adierea , vântului din briză , de ce povestea-i tristă ? De cine-a fost ea scrisă ?
Dar vântul nu-mi răspunde , e doar furtuna mării , că tu iubitul meu , de mult m-ai dat uitării .
Sunt valurile negre , ca sufletul din mine , eu încă te aștept , în luciul mării line .


Am să mă-nchin la lună , și am să-i fur o rază , când stelele-or dormi , luceafaru-i de pază .
Să mi te aducă-n prag , precum în visul meu , nu mă uita iubite , fiindcă mă doare rău .
Cu lacrimi îți spăl calea , desculț să poți păși , și biruri mari o-i da , să fii în calea mea .
Eu inima mi-o scot , de nu-mi ajung arginții , și o-i plăți tot cerul , și îngerii și sfinții .


Am rătăcit pământul , cărările pădurii , și munți i-am urcat , pin' s-au invit toți zorii
Am întrebat și stânca , de te-a văzut trecând , când ochii mei plângeau , erai și tu plângând ?
Ne-au ars tălpile rău , ciulinii din cărare , și gura mea uscată , plângea, pădurea toată .
Ți-am scris numele-n piatră , să nu mă rătăcesc , am să te aștept iubite , să pot iar să zâmbesc .


Voi sta îngenuncheată , rugându-mă la cer , să vii iubitul meu , nimic eu n-am să-ți cer .
Decât o dată-n ochi să te privesc adânc , pe urmă dragul meu , mă pot face pământ .
Să resadesti tu floarea , ce-n talpă ai călcat , când eu înlăcrimată , plângând te-am alungat .
Că n-am știut că-i grea , iubirea ce ți-am dat , tu ai cărat povara , crezând că ești trădat .


Atât să știi iubite , de nu-mi mai vrei iubirea , am s-o sfărâm , în piatră , în mare o arunc .
Și voi păși plângând pe negrul drum al sorții , că tu nu mă iubești , nici de-s în ceasul morții .
N-am să-ți cerșesc iubirea , chiar de destin e scris , și n-am să-mi las privirea , orbită de abis .
Voi coborî chiar eu , la ce să mai trăiesc ? De tu nu ești al meu , un alt, n-am să iubesc .


16:05:2013




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro