Muzica
 


La agatat - Dan Nita

Acorda o nota acestei creatii :
( 0 voturi )

- Nu va e frig ?
Asta era întrebarea stupida care îi iesise din gura ! Si jap repede între valuri sperând ca cele doua tipe ori nu l-au auzit, ori nu au înteles ce a zis, ori o iau ca o mistocareala. Si nu drept ce era, adica singurele cuvinte imbecile care au putut sa îi iasa din gura când le-a vazut echipate complet în costumul Evei.
Împroscând vijelios în stânga si în dreapta, mai sa dea cu capul de geamandura rosie, ba chiar încurcându-se în lantul ce o lega, Ionut se blocase în gând la un „Mama, mama ! Ce caut aici ?” care îl repeta unul dupa altul.
Înca de când se urcase în tren în Constanta mirosise ca intra în alta lume. În personalul înghesuit se intra pe usa sau pe fereastra la libera alegere, iar înauntru cantitatea de pleata pe metrul patrat depasea tot ce a mai vazut pâna atunci. A, si se lectura angro pe bancile vechi, numai clasici rusi de la 30 de grade în sus.
În Mangalia, aplicând tactica de a se lua dupa curentul general de opinie a ajuns într-un maxi taxi probabil facut din elastic. Nu de alta, dar pe când fiecare avea deja cu mult peste membrele regulamentare în posesie, printr-o punere în comun fortata si superapropriata, soferita, încrezatoare în capacitatile extensibile ale masinii, înca mai zbiera:
- Haideti ! Intrati ! Mai intra ! Hai ca mai e loc !
Desi majoritatea pasagerilor îsi exprimau soptit opinia, destul de motivata, ca mai se putea intra poate doar într-o parte anatomica a ei, îndemnurile tipate se pare ca aveau ca urmare cresterea numarului de locuitori ai mijlocului de transport. Si când acesta se puse în miscare cu formidabila viteza abia miscatoare, omului nostru îi trecuse pentru prima data prin cap fraza ce i se va roti prin creier peste 3 ore în valurile de la Vama. „Mama, mama ! Ce caut aici ?”.
Raspunsul îi veni seara pe plaja. Pai tipe, gagici, fete. Si încurajat de un buchet de cocktail-uri preluate la bord de la Tequila Sunrise, plus încrezator în camasa care va sclipi în luminile stroboscopice în discoteci, se duse spre unde vedea ca se strânge cea mai mare populatie.
Pe când afla ca singurul bec aprins din fata terasei nici nu auzise de notiunea stroboscopic, cum la fel nici luna de sus, raspunsul sau ajungerea la îndeplinirea raspunsului începu sa i se prezinte cam în ceata. Adica la fel cum pareau lucrurile prin nisipul ce plutea în fata Stufului.
Si aici începe – param taram pam tam – „Povestea tristo-tragica a lui Ionut” – cred ca suna mai misto în engleza, „John`s sad and tragic story”. Omul venit sa-si gaseasca perechea în Vama Veche si sa stea cu sarutul în ureche. Care story mergea cam asa: venire la cort la 5 juma unde îl întovarasea spre adormire sforaitul vecinului, iesire cu înjuraturi la 7 juma fix din cortul transformat în cuptor sadic, pendulare între plaja si apa pâna la prânz când se ducea sa manânce ceva la Soni, Mitocanu` sau Bibi apoi somn de voie pe izopren sub un copac, urmat de înot pâna seara, când, fara camasa lui de disco, se ducea pentru o portie de frustrari ce tinea toata noaptea, ba în Stuf ba, în Expirat. De ce tragica, de ce frustrari ? Pai, personajele negative, gramada din ele, adicatelea conlocuitoarele noastre de pe acest Pamânt, nu stiu cum, dar se pare ca nu se dorea nici una sa se constituie în raspunsul dorit la întrebarea ce nu înceta sa i se roteasca sub parul lui brunet si cârliontat. Si cum dupa câteva zile / nopti, situatia nu se schimba, îi veni ideea sa învete si el de la altii. Asa ca renunta sa se mai zbenguie patetic si se protapi în mijlocul multimii, iar acolo încerca sa urmareasca pe aia mai de succes cum procedau. Si asa protapit ar fi ramas pâna în ultima seara, pentru ca tot nu prindea nici un spil, daca nu captura o conversatie între doi, ceva de genul:
- Nu stiu, ai sa-mi dai un sfat cum sa procedez cu fetele ?
- Pai si zici ca esti francez ? Vorbesti foarte bine româna.
- Da, sunt la drept la master la Bucuresti de un an si am prins-o.
- Pai, frate ! O întrebare, de ce vorbesti aici în româna ?
- Adica…
- Pai, vrei sa agati sau nu ? Lasa dracu româna si tine-o numai pe franceza. La mintea cocosului. Du-te printre ele, esti francez venit în Vama în vacanta, faci turul Europei si nu întelegi boaba de româna. Go !
- Merci, man.
Si dupa cum urmari Ionut, sfaturile au fost cu adevarat de succes. Asa ca, tusti, la omul care le împartise, bine, simtit, adicatelea însotit de o mexicanca de vreo 40 asa. Unde, printre shoturi si îmbratisari dragastoase, fu pus la curs intensiv de agatat. Ce sa spuna, cum sa spuna, pe care sa-si parieze timpul si banii, ba, dupa ce aduse de la bar niste produse locale de pe molcomele dealuri ale Cotnariului, i se facu si o demonstratie. Stii cum e, o imagine face cât o mie de cuvinte.
Cu lectia învatata, la orele mici ale diminetii, Ionut e gata de batalie. Nu era el, era un vamaiot romantic ce înjura cum se schimbase Vama pe care o stia de atâtia ani de când venea aici. Dar, las ca mâine va pleca la Corbu si dupa o saptamâna va face autostopul prin Europa în drum spre Paris. Nu voia sa vina cu el în asa o aventura ? Sau: tocmai parasit de prietena a venit în Vama sperând ca o gaseste aici. Si o vede peste tot numai pentru a descoperi ca nu e ea, nici parfumul ei si nici ochii. Sau: acum face un studiu sociologic despre cum se poate trai fara nici un ban în Vama timp de 2 luni. Viseaza ca aceasta analiza, odata prezentata, sa schimbe perceptia oamenilor despre viata. Pentru ca viata…
Dar ce te faci cu Ionut al nostru care se bâlbâie atât de tare când, în sfârsit, danseaza cu o fata, ca poti întelege la fel de bine ca va face autostopul spre Paris sau ca o întreaba daca stie sa spele si sa calce pentru ca lui îi trebuie o casnica. Iar când în sfârsit reuseste sa spuna ceva coerent, daca ea nu a fugit deja înspaimântata, încurca Parisul cu studiul sociologic obtinând doar miscari din umeri si „ne vedem când mai te sun”.
Asa ca stiti povestea: soarele salbatic va goni dimineata din cort acelasi om nedotat cu saruturi în nici o ureche. Numai ca se ambitiona. Continua lectiile în Epava, printre sticlele de juma de pe masa si cele de 2 litri ascunse sub banca. Ce va zice, cum va raspunde, iar în cazul ca… si tot asa. Ba trecu si pe repetitii. Dupa o naveta de bere îi ciripea dragastos metalarului cu lant si barba care preluase rolul de partenera de dans. Ce mai, totul pentru succes.
Iar seara bataios spre Stuf. Unde, de ce nu ne miram, calca cu feblete prin strachini gonind mai ceva fetele decât ar fi reusit un personaj al lui Stephen King abia iesit din azil si cu tatuaj pe frunte: „Fa, te belesc în noaptea asta”.
Si asa dragii mei copii, John`s sad and tragic story – clar suna mai bine în engleza -, continua pâna în ultima seara. Când, vazând ca se îndrepta spre o noua dantuire de unul singur, hotarî sa plece la cort mai devreme. Greseala. Cel mai naspa lucru în Vama e sa te duci singur la cort la ora 2 noaptea. Dupa cum va observa si el pe propria piele. Nici nu se facuse bine comod pe izopren când auzi în cortul de lânga cântecul „A ! A ! A!”. Si oricât încerca sa îsi îndese în urechi sacul de dormit, tipetele ei se auzeau din ce în ce mai-mai. Si nici macar vecinul nu sforaia. Asa ca la un moment dat, în mijlocul gemetelor si frustrarilor adunate, se rascula. Si iesi la lupta ca niciodata. Acum chiar nu mai era el acel Ionut brunet si cret aterizat aiurea în Vama. Era cu adevarat cavalerul pe un cal alb care îi povestea fetei cu care dansa aventurile sale din Desertul Gobi sau în lupta cu garzile împaratului. Sau cum urmarea batiscafele bulgaresti pentru a nu ameninta flancul sudic al NATO. Iar când ea întreba amuzata ce-s alea batiscafe, îi povestea despre ele, le descria de jurai ca tocmai iesise înot din unul. Si apoi trecea neabatut catre stelele ce sclipeau complice si unde petrecuse chiar vacanta de iarna sau despre planurile lui de a gasi o sursa de energie alternativa bazata de râsul fetelor. Si tot asa, se eliberase de toate complexele, îi vorbea fetei despre visuri, chitari, Vama, noapte, povesti frumoase si tot ce se caznise tovarasii sa-i bage în cap în Epava. Nu-i venea nici lui sa creada. Vorbi încontinuu pâna când ea pleca la rasarit si prietenul care tot îi daduse sfaturi pâna atunci îi comunica:
- Man, pe bune, trebuia la un moment dat sa te opresti si sa taci.

Din "Nopti de Vama" - Dan Nita, Editura Nomina Lex, Bucuresti, 2009




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro