Muzica
 


Teodorescu Andrei - Poezia imi e casă

Acorda o nota acestei creatii :
( 0 voturi )

Poezia imi e casă, cernala îmi este respirația,
Mirosul nesfîrșit mi se inmoaie in poezie,
Picături de ploi pe obraji mei incep să facă apariția,
.Vântul îmi bată-n chip și îmi alină durerea din propriul corp
Amintirea ți-o port precum un bagaj urias,
Totusi, poezia imi e casă, poezia imi e jurnalul sufletului.

Zorii sunt senini, am senzația ca-s vădea reflexia ochilor tăi,
Târziu-n noapte, adesea mă gândesc la splendoarea luminii tale.
Durerea si puterea mea zace pe pământul rece a ploii de Noiembrie,
Esti steaua nopții negre.
Mi-ai fost căldură trupului si a inimii roșu sângeriu,
Acum îmi sunt frunzișul si valurile vântului,
Ele imi sunt acum casă...
Intr-una din zile-i negre, propria-mi casă e o poezie.




Bookmark and Share

 

 
 
Facebook
 
© 2007-2018 versuri-si-creatii.ro